Participanți: Adela Stan, Lori Tompa, Alexandra Tibu, Andrei Aştilean, Bogdan Boer, Maria Boer, Adi Alex Pop, Bogdan Şaitis, Laura Hurdubae, Raluca Leuca, Sergey Suslov, Eva Veress, Cristina Jurcovan, Victor Ghiţu, Laura Toader, Lucian Moisuc, Ione Nechiti, Octavian Cuibus, Ştefan Tamaşi, Adriana Moca, Voinov Vitalii, Alin Hapca, Raluca Lupu, Titus Hen, Alina Cîrja.
Joi seara, rând pe rând, sosim la Lacu Roșu. Din centrul stațiunii, intrăm pe drumul ce urcă spre schitul din zonă. Acolo lăsăm mașinile și continuăm preț de maxim jumătate de oră pe triunghi galben până în șaua Țifrea.
Vineri: șaua Țifrea- cheile Lapoșului- Piatra Bardoș- vf. Ciurgău- satul Bârnadu- șaua Țifrea
După câteva reprize de ploaie pe parcursul nopții, vineri dimineață, vremea pare să fie destul de bună pentru tură. La ora 8 părăsim fânațul unde ne-am instalat tabăra de bază. Înainte de a coborî pe triunghiul galben spre șoseau ce traversează Cheile Bicazului, Titus ne duce la un prim punct de belvedere.
Revenim pe poteca marcată, coborâm la șosea, o traversăm și ne înscriem pe triunghiul roșu, marcajul cheilor Lapoșului. Pentru început urmăm marcajul, apoi coborâm pe firul apei și continuăm să urcăm pe valea Lapoșului.
TR rămâne în pădure, mergând paralel cu apa. Din bolovan în bolovan ajungem sub Piatra Cupaș. De cealaltă parte a Lapoșului se află Piatra Bardoș, iar Titus un bun cunoscător al acestor locuri, ne duce pe brâna din peretele acesteia. Înainte de a intra efectiv pe brână, luăm o pauză forțată din cauza ploii care își face apariția apariția. Nu durează prea mult astfel încât ne putem urma planul. Având şi unele porțiuni destul de expuse fiecare a parcurs brâna atâta timp cât s-a simțit în siguranță. După ploaie au apărut și primele momente cu soare. Ne întoarcem la baza Pietrei Bardoș, însă drumul până la căsuța din spatele pietrei devine unul lung din cauza frăguțelor și afinelor care ne ies în cale.
Chiar dacă pare locuită nu ne întâmpină nimeni așa că alimentăm cu apă proaspătă din fântână și ne pregătim sufletește de urcușul până pe vârful Bardoș (1273 m). După efortul depus pe urcare, pe vârf suntem răsplătiți cu o priveliște asupra traseului pe care l-am parcurs. Coborâm pe același traseu, mergem pe lângă gardul ce înconjoară gospodăria din zonă și urmăm drumul ce trece pe lângă Căpușeni.
La scurt timp îl părăsim și facem dreapta pentru a urca pe vârful Ciurgău. Prin milioanele de flori și iarba înaltă abia daca se mai zărește o potecă până pe vârf.
Nu zăbovim prea mult căci vântul bate cu putere și o luăm la vale pe un drum ce ajunge în satul Bârnadu. Trecem de el și coborâm în continuare până la șosea, parcurgem Cheile Bicazului pe asfalt iar apoi urcăm înapoi la corturi.
Sâmbătă: șaua Țifrea- Polițele Bardoșului- cheile Bicăjelului- Piatra Poienii- șaua Țifrea
Aproape la aceeași oră ca și în dimineața precedentă reușim să părăsim zona corturilor.
Parcurgem același traseu până la șosea, intrăm pe TR, însă doar pentru câteva minute.
Facem brusc dreapta pe o potecă destul de bine definită și marcată cu linie albă- marcaj pentru alpiniști.
Poteca noastră merge pe sub Piatra Altarului, pe polițele Bardosului până când iese deasupra Santinelei. Aceasta este situată în capătul crestei ce urcă pe deasupra marilor tavane.
Așa cum ne-a obișnuit Titus ne scoate din când în când din potecă pentru a ne arăta diverse
puncte de belvedere. De pe creastă a urmat coborârea în drumul Lapoșului și revenirea la șosea.
Vremea din această zi a fost mult mai bună, astfel că la orele prânzului ne-am îndreptat spre
cheile Bicăjelului.
Și aici există marcaj turistic, banda galbenă, noi, însă le-am parcurs prin apă. Această traversare cu siguranță a reprezentat punctul culminant al turei. Echipați cu sandale și cu cât mai puține articole vestimentare am intrat în apele repezi ale Bicăjelului.
Din capătul canionului, aflat în amonte, am urcat pe Piatra Poienii. Și aici am urmat un marcaj bandă albă.
Ajunși sus am făcut circuitul celor trei puncte de belvedere: spre Gâtul Iadului, spre Piatra Surducel și spre Piatra Altarului.
De pe piatră am coborât spre aceeași șa Țifrea, locul nostru de tabără.
Duminică: Ploaia nu s-a oprit nici până la ora 10, așa că am strâns corturile și am pornit spre casă. Până la Cluj ne-am oprit în Praid pentru a vizita salina, care ni s-a părut mult prea kitschoasă.
Excelenta tura, pacat ca e departe rau de Bucuresti. Zona seamana cu Austria
RăspundețiȘtergeresi cum fu cheile bicajelului? sper ca v-a placut traseul prin apa. sanatate! lucian
RăspundețiȘtergereGenial! Hai mai Marius ca nu e asa departe! :) Adica na, la lacul Rosu ajungi cam in 5 ore, si mai putin chiar daca pleci cu noaptea in cap.
RăspundețiȘtergere