Pe creasta Făgărașilor (5-7 august 2011)

Pornim la drum având în gând planuri mari: bucata de creastă de la Scara la Fereastra Mare a Sâmbetei. În acest sens, alocăm 4 zile timp efectiv de ajuns la poalele Făgărașilor, urcare în creastă, parcurgerea ei și recuperat mașina.

Foto 1. Vechiul și noul refugiu Scara (foto. Marian Poară)

În trioul: Lilu, Marian și subsemnata părăsim Clujul vineri dimineața și avem ca și destinație Poiana Neamțului- punctul de acces către cabana Bârcaciu.
Încă de jos, din Avrig, creasta nu arată prea bine: e în nori. În 2 ore suntem în poiana unde este situată cabana Bârcaciu, facem o pauză mai lungă și cerem cât mai multe informații astfel încât să evităm urcușul vârfului Scara.

Foto 2. În căldarea Puha (foto. Marian Poară)

După ce ieșim din pădure, afinele prezente din abundență ne fac cu ochiul însă trebuie să profităm de orice fereastră în care soarele apare pentru a reuși să identificăm corect scurtătura care ne va duce la refugiul Scara.

Foto 3. La izvor (foto. Marian Poară)

În urma detaliilor obținute de la fiul lui nea Petre- cabanierul de la Bârcaciu, facem stânga imediat după primul și de altfel singurul marcaj cruce roșie care are asociată și o săgeată- înainte de urcușul către vârful Scărișoara.
Intrarea către căldarea Puha este semnalizată și prin câteva momâi. Poteca ce coboară în căldare este destul de bătută, iar o dată identificat pilonul situat pe traseul ce urcă dinspre cabana Negoiu către refugiu Scara, nu există probleme de orientare... binențeles în caz de ceață lucrurile nu mai stau chiar așa. Ajunși la acest pilon mai avem doar câteva minute până la refugiul Scara aflat în șaua cu același nume. Acolo drumeții sunt întâmpinați de un nou refugiu, mare și încă curat, în comparație cu cel vechi.

Foto 4. Siluete la apus

La refugiu întâlnim 2 fețe cunoscute: Ale și Vasile Stan care au aproximativ același plan ca și noi, doar că ei au pornit de la Turnu Roșu și vor să meargă până în Plaiul Foii. Ni se alătură iar sâmbătă dimineața continuăm pe creastă, împreună.

Foto 5. Scara în prim plan și Ciortea în plan secund (foto. Marian Poară)

Foto 6. Din seria: "Omul și muntele" (foto. Marian Poară)

Cu puțin înainte de ora 8 o luăm din loc... doar e lung drumul până la lacul Capra...
De dimineață vremea pare perfectă. Luăm la rând vârful Musceaua Scării, șaua Şerbotei, vârful Şerbota și ajungem în fața Custurii Sărății.

Foto 7. Către vârful Șerbota (foto. Marian Poară)

Vântul a bătut cu putere chiar de la prima oră iar între timp norii de pe cer s-au tot înmulțit.
Custura Sărății- cea mai dificilă porțiune a celei mai înainte creste din România.
Rucsacii grei dar și vântul îi determină și pe ceilalți să aleagă varianta de ocolire a acesteia.

Foto 8. În căldarea Pietrosa (foto. Marian Poară)

Foto 9. Custura Sărății de pe Șerbota (foto. Marian Poară)

Foto 10. Custura Sărății din șaua Cleopatrei (foto. Marian Poară)

De pe vârful Șerbota nici măcar nu este semnalizată varianta de ocolire a Custurii!!! Ea totuși există: banda galbenă ce coboară în căldarea Pietrosă iar de acolo intersectează triunghiul roșu ce vine de la lacul Vidraru și urcă în șaua Cleopatrei-locul unde se sfârșește Custura Sărății. Avem noroc cu un grup de moldoveni care vin exact de pe acest traseu, astfel că primim câteva indicii folositoare. Banda galbenă abia dacă se zărește... de pe Șerbota coboară abrupt către mare căldarea Pietroasă și dispare fix când ajungi la marea de bolovani. Există câteva momâi, le urmărim, dar apoi le pierdem noroc că vedem un triunghi roșu, noul marcaj pe care trebuia să intrăm. Tot aici reapare și banda galbenă, fiind apoi prezentă până la revenirea în creastă.
Am estimat că ocolul nostru a durat tot cam atâta cam cât ar dura traseul pe custură, dar acesta, cu siguranța, cere un consum mai mare de energie din partea celui care îl parcurge.
Din șaua Cleopatrei ultima bucată din custură, dar și prima care se vedea de pe Șerbota nu pare înfiorătoare... dar vorba mea: "vor mai fi ocazii!".

Foto 11. Poza de grup (foto. Marian Poară)

Reintrăm pe marcajul de creastă și până pe Negoiu mergem printr-o ceață deasă.
Pe vârf avem parte de câteva momente de înseninare însă foarte puține. Ceilalți, cu excepția mea, coboară de pe Negoiu prin strunga Dracului.

Foto 12. Strunga Dracului (foto. Marian Poară)

Eu o aleg pe cea a Doamnei. Am noroc că mă alătur unui grup..astfel greu m-aș fi descurcat cu rucsacul mare dar și greu pe primii metri ai strungii. Spre deosebire de 2009, când am fost prima dată pe acolo, acum, strunga este echipată cu lanțuri în partea superioară.

Foto 13. Lacul și refugiul Călțun

Înainte de Călțun ne regrupăm, facem o pauză pe malul lacului și pornim spre lungul
urcuș al Lăițelului. E din ce în ce mai frig și din ce în ce mai multă ceață... prognoza zicea fix pe dos, dar se pare că Făgărașul nu se încadrează în nici o prognoză.

Foto 14. Parapantiști la antrenamente (foto. Marian Poară)

Lumea din ce în ce mai obosită, dar și vremea ne determină ca din vf. Paltinului să nu mai continuăm spre lacul Capra (chiar dacă nu mai era mult) ci să coborâm la Bâlea. Agitația de acolo o auzim încă de la distanță. Campăm aproape de refugiul salvamont și așteptăm să vedem ce ne rezervă următoarea zi.

Foto 15. Piscul Bâlii

Duminică aceeași poveste... de la 2100 m în sus, adică tocmai creasta, e în nori. Chiar și așa aveam un plan de rezervă: o tură până pe Vânătoarea lui Buteanu. Dar, se pare că și acesta va rămâne pentru o dată viitoare, nu are nici un sens să urcăm și să nu vedem nimic. La ora 11 ne luăm rucsacii și facem autostopul pentru a coborî de pe Transfăgărășan.

Foto 16. Privind spre Bâlea Lac (foto. Marian Poară)

Foto 17. Tranfăgărășan aglomerat (foto. Marian Poară)

Trecem printr-un șoc hipertermic (de la vreo 10 grade la 28), scăpăm rapid de cât mai multe haine de pe noi și facem al doilea, respectiv al treilea autostop pentru a recupera mașina din Poiana Neamțului.
Înainte de a părăsi locurile de la poalele Făgărașului trecem pe casa Marei, stăm la o poveste... însă creasta tot în nori e... un lucru știm sigur: vom reveni!
Dacă tot mai avem încă o zi liberă luni hotărâm să nu stăm degeaba și facem o tură
cu biciclete în Vlădeasa.