O zi în Bucegi (25 iulie 2011)

Ceasul sună la 6:30. Mă ridic din pat, mă uit pe geam. Plouă, e frig şi ceaţă, nicio şansă să vezi Crucea. Mai dormim.
Ne trezim pe la 8:30. Afară picură uşor. Hotărâm să mergem la telecabină şi-om mai vedea.

Înainte de a ajunge la telecabină, un "rechin" cu un Hyundai Tucson ne invită să mergem cu el în tură, minim 75 lei de persoană, şi vedem locuri mai faine decât pe unde ne duce telecabina. Refuzăm politicos.

La 9:45 pleacă telecabina (cred că prima pe azi!) şi nu e plină! Asta da raritate într-o zi de iulie!

Foto 1. Sfinxul din Bucegi

Foto 2. Babele

Sus la Babele, pe platou, vânt puternic, dar puţină ceaţă. O luăm uşor uşor spre Omu. Ceaţa revine, vântul bate tot mai tare. Noroc cu stâlpii ăştia puşi din loc în loc, că nu ne putem pierde.

Foto 3. Marcaj în Parcul Natural Bucegi

Ajungem "La Cerdac", ceaţa se sparge complet, vremea se îmbunătăţeşte treptat.

Foto 4. Valea Cerbului

Foto 5. Valea Cerbului, cu om

Foto 6. Valea Gaura

La 12 ajungem pe vf. Omu. Intrăm pentru ceai şi să ne adăpostim de vântul care bate tot mai puternic.
În cabană, bate vântul. Doar la o masă sunt doi tineri. Intrăm în vorbă cu ei şi ne întreabă dacă pot să coboare cu noi spre Buşteni. Deşi ei ar fi coborât pe Valea Cerbului, căci au bagaje mari şi nici nu-s foarte antrenaţi, până la urmă se pun de acord să ne urmeze pe bandă roşie peste Bucşoiu Mare.

Foto 7. Spre Bucşoiu Mare

Foto 8. Valea Morarului

Foto 9. Valea Morarului, cu om

Foto 10. Valea Mălăieşti, Padina Crucii, Muntele Ţigăneşti şi, pe fundal, Piatra Craiului

Foto 11. Valea Bucşoiu şi Valea Morarului; departe - Coştila

Foto 12. Hornurile Mălăieşti, văzute de pe culmea Bucşoiu Mare

Foto 13. Creasta Crăiesei în zare

"Cât de greu poate fi un traseu marcat cu bandă roşie?" m-am întrebat eu, fără să am habar ce traseu urmează.
Răspunsul a venit abia "La Prepeleac", unde am găsit un indicator cu inscripţia "Interzis iarna şi pe vreme rea: furtună, vânt puternic".

Foto 14. Începe ditamai coborârea

Foto 15. Doi voievozi ne privesc de sus

Pe porţiunea [Omu - intersecţia cu Brâna Caprelor] am prins cel mai puternic vânt de când merg la munte, dar nu am simţit vreun pericol. A urmat o coborâre abruptă până "La Prepeleac", o porţiune pe care mai bine o urci decât s-o cobori, după părerea mea. Noi doi, deşi ne-am uitat beţele la maşină, nu ne-am plâns; dar noii noştri colegi (Moni şi Sebi), având şi rucsacii mari, au resimţit dificultatea traseul din plin.

Foto 16. Ne delectăm cu nişte lanţuri

Foto 17. Valea Bucşoiu (cred)

În pădure, atenţia noastră se îndreaptă spre micile vieţuitoare. Ursul lipseşte complet din peisaj.

Foto 18. Lăcomilă

Foto 19. Fluturaş 1

Foto 20. Fluturaş 2

Foto 21. 5, 6, şi...

Foto 22. ... 7 petale!

Am trecut pe lângă cabana Poiana Izvoarelor, apoi am ajuns la Gura Diham, într-o oarecare civilizaţie.

Cu greu am parcurs cei 4 km de drum prăfuit până în Buşteni, dar şi premiul a fost pe măsură: duş la pensiune şi mâncare bună la "restaurantul cu văcuţa"! Ca la munte!