Participanţi: Adi Grancea, Andrei Aștilean, Călin Cara, Cristina Jurcovan, Cristi Chira, Dana Man, Dan Dragusin, Gabi Jurca, Ioana Diaconu, Marius Colcer, Marius Chiorean, Mona Varga, Dinu şi Marlene Mititeanu, Alina Cîrja.
Tură propusă de familia Mititeanu.
Foto 1. Punte peste valea Someșului Rece
Sâmbătă sunt anunţate ploi mai peste tot, însă duminică prognozele sunt destul de optimiste- cel puţin în privinţa acestei destinaţii.
Dimineaţa, la ora 6 jumătate trebuia să plecăm din Cluj, dar fiind destul de mulţi acest lucru se petrece cu o oarecare întârziere. Dată fiind ora aceasta, chiar dacă e duminică, am bănuit eu ca fie vrem să prindem vremea bună ce se anunţa până spre după amiază, fie tura avea să fie una lungă.
Foto 2. Colibele Damiș
După comuna Măguri-Răcătău părăsim asfaltul şi intrăm pe DC 110 C, drum ce nu e pentru orice maşină... ci doar pentru acele cu gardă mai înaltă.
Pe parcurs, dl. Dinu ne atrage atenţia asupra unor puncte de pe valea Someşului; printre acestea: biserica, intrarea în cheile Dumitresei (stânga), barajul (dreapta), coada lacului de unde începe asfaltul către drepta, spre satul Măguri- sat mare, aflat la cea mai mare altitudine din România (aprox. 1300 m). Apoi, în stânga, tunelul prin care vin apele de la barajele din văile Iara, Şoimu, Lindru şi pleacă spre lacul de baraj de pe valea Răcătău şi apoi spre lacul Beliş de pe valea Someşului Cald. Apoi Lunca Diacului cu o veche cabană silvică (stânga), ramificaţie spre stânga a drumului forestier ce duce în valea Dumitreasa şi trece şi peste culme în valea Negruţa, de unde urcă la Dobrin- în culmea dintre valea Someşului şi valea Ierii (bazinul Arieşului). Urmează o altă ramificaţie, spre stânga, un drum forestier ce urcă pe valea Irişoara şi coboară pe valea Şoimului spre Caps, valea Ierii. Mai sus se află fostul lac de acumulare Irişoara, pentru "plutăritul sălbatic" şi cabana Irişoara (dreapta). Apoi, Vojăuta, câteva cabane şi corturi. Mai sus sunt colibele "La Întorsuri" (un mare cot al Someşului Rece, vizibil pe hărţi). Pe partea dreaptă apare un nouă ramificaţie, un drum în urcuş, ce trece prin şaua Tomnatic şi coboară "La Dorne", în valea Răcătău.
Foto 3. Un hrib uriaș și câteva kg de gălbiori în pungă
În fine, după 20 de km de macadam cu unele zone "delicate" (denivelări, bălți adânci, noroaie alunecoase) ajungem aproape de Blăjoaia, unde există o fostă cabană a Inspectoratului Școlar Județean, unde mii de foști elevi clujeni petreceau zile de vacanță în tabere școlare. Acum cabana e tristă, părăsită...
Parcăm, ne echipăm și la 9.15 pornim conduși de Marlene și dl. Dinu care cunosc bine zona, dar au traseul și în GPS, căci au apărut drumuri noi, care i-ar putea deruta.
Foto 4. Punctul de interes: harta!:))
Foto 5. Mușchi
Colibele (locuințe modeste pentru lunile de vară) Damiș, apoi pădure, colibele Muntișorul, pădure, afine, ciuperci, traversăm izvorul văii Răcătău și ajungem la Steaua. Urcăm apoi prin pădure spre stânga, pe un alt drum decât cel știut de fam. Mititeanu (marcat în anii '87 și '88 cu bandă roșie de dl. Dinu și fiul său, de la Muntele Băișorii până la ghețarul de la Scărișoara- aprox. 16-18 ore!).
Dar GPS-ul ne duce tot în poiana Nedeia- Fundoaia- Brădeana. Trei colegi (Cristi Chira, Andrei Aștilean și Gabi Jurca) rămân să o însoțească pe un alt drum, mai scurt, pe Mona, pe care o doare un genunchi.
Foto 6. Crucea din întinsa poiana a Balomiresei
Noi continuăm prin marea poiană, prin ceață, apoi prin pădure (pe marcajul care mai există!); ieșim din pădure la colibele Picioragu, urmează lunga poiana Balomireasa. Intrăm iarăși în pădure. Drumul spre poiana Căpățana e blocat de mulți brazi doborâți de furtună. Așa că avem o probă "cursă cu obstacole".
Foto 7. Cam așa arată toate izvoarele din zonă
Foto 8. O fi apa potabilă?
Pauza de masă o luăm la colibele părăsite- Căpățâna. Iar pădure, din care ieșim în Muntele Mic. De la colibele Smidele, părăsim drumul marcat și cotim stânga. În acest punct suntem, în urma estimării dlui. Dinu la doar 2 ore de vf. Muntele Mare. După puțin timp petrecut pe noul drum mergem să vedem Molhașul "lui Arnold".
În zonă se află rezervația Molhașurilor Căpățânii: "Molhaşurile Căpăţânii sunt o rezervaţie situată între vârfurile Căpăţâna şi Balomireasa, pe un platou împădurit, la circa 1600 de metri altitudine, la limita între judeţul Cluj (com.Măguri - Răcătău) şi judeţul Alba. Molhaşurile Căpăţânii sunt tinoave ce adăpostesc specii rare de plante, enumerate anterior. Pentru ocrotirea acestor valori, zona a fost pusă sub protecţie în 1969, fiind interzise orice activităţi de construcţii, exploatare sau alte modificări ale situaţiei actuale." (sursa)
Foto 9. Limita Molhașurilor Căpățânii (circuitul roșu-mare), Molhașul "lui Arnold" (circuit roșu-mic), rezervația botanică din zonă (cu verde)
Foto 10. Răsărită după atâta ploaie
Coborâm apoi spre drumul ce leagă valea Someșului Rece pe la Letoasa- Ciunget- Fieșul- Rotunda cu cel din valea Irișorii. Îl traversăm la colibele Fieșul, mai avem de urcat și apoi vom fi în fața unei lungi coborâri... coborâre, dar și traseu pe care soții Mititeanu au făcut-o pe skiuri de tură pe o vreme superbă, după cum ne povestesc.
La 19.15 (după 10 ore de la plecare) închidem circuitul la mașini... în acest interval am parcurs distanța de 33,5 km, un circuit ușor (700 m diferență de nivel în urcare și 800 în coborâre).
Traseul nu este nu spectaculos fiind de mers mult prin pădure și traversând din când în când grupuri de colibe situate în poieni, însă traseul pare ideal pentru a fi parcurs pe skiuri de tură (poze aici, aici sau aici) sau cu bicicleta (idee de traseu aici).
Foto 11. Track-ul înregistrat de gps
Foto 12. Panou din zona la Steaua; slogane cam comuniste
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu