Retezat, prima întâlnire cu Muntele (16-18 septembrie 2006)

Participanţi: Cristina, Geta, Radu, Alina

Dacă seria "Amintiri din copilărie" a fost începută mă gândeam că n-ar fi rău dacă aş scrie câte ceva despre prima mea tură adevărată pe munte. Adevărată deoarece prima întâlnire cu muntele am avut-o în vara lui 2004 când, cu ocazia unei tabere la Buşteni am urcat, pe platou şi am făcut o drumeţie până la Crucea de pe Caraiman, Babe şi Sfinx. Aceea a rămas de fapt şi singura mea întâlnire cu munţii Bucegi.

Foto 1. Amintiri dragi

Revenind la Retezat... după ce toată vacanţa de vară l-am bătut la cap pe Radu atât eu cât şi sora mea să ne ducă pe munte, invitaţia lui a venit chiar înainte ca această perioadă să se termine.

Foto 2. Pe malul Bucurei (foto. Radu Vădan)

Foto 3. Început de toamnă (foto. Radu Vădan)

Fiind la prima tură, înainte de a porni la drum ne-am refăcut rucsacii la indicaţiile lui, am învătaţ cum trebuie să fie reglat acesta iar lucrurile inutile au rămas acasă.
În ultimul moment ajungem la gară, iar cum bilete nu se mai vând cu încă  nu ştiu câte minute înainte ca trenul să plece, alegem varianta de a călători cu naşu'. Coborâm în Simeria unde aşteptăm minim 2 ore legătura către Ohaba de sub Piatră şi pe la 6 dimineaţa ne dăm jos în halta anterior amintită. Pe fereastra birtului din incinta haltei găsim un afiş cu un număr de telefon al d-lui Crudoane; acesta efectuează transport până în poiana Cârnic. Nu ezităm să îl sunăm deși ora era destul de matinală, și după ce îi dăm trezirea și mai zboară vreo oră jumătate, ajungem în final la intrarea în probabil cel mai cunoscut parc naţional din ţara noastră.
Traseul ales pentru prima zi a fost clasicul: Cârnic- cabana Genţiana- lacul Bucura.
După orele prânzului ajungem în faţa ultimul urcuş al zilei: urcarea către Curmătura Bucurei.
Îmi aduc aminte că eram destul de obosită, iar grohotişul şi panta care mi se părea foarte abruptă parcă nu se mai terminau.
Pentru că deja era destul de frig, ne-am dat întâlnire cu Geta şi Radu, sus, în şa.
Ceaţa care era tot mai deasă, ne-a îndemnat să coborâm în viteză către lac. Zona de camping de pe malul lacului era destul de pustie, doar câteva corturi, în comparaţie cu aglomeraţia din plin sezon.

Foto 4. Refugiul Salvamont (foto. Radu Vădan)

Rapid am montat corturile şi ne-am băgat la somn. Somnul dulce de după amiază a fost întrerupt de frigul care a pătruns prin sacii noştri de dormit (al meu şi al Cristinei). Fără să stăm pe gânduri, hotărâm că noi nu vom dormi 2 nopţi în cort, aşa că ne luăm lucrurile şi mergem către refugiul Salvamont. Cei doi salvamonţisti de serviciu ne invită înăuntru.
Noaptea nu a fost prea călduroasă nici măcar în refugiu.
A doua zi vremea e în continuare răcoroasă, stă să plouă, aşa că noi rămânem la poveşti în refugiu.

Foto 5. Fetele Retezatului (foto. Radu Vădan)

Radu şi Geta fac o tură pe vârful Judele si Peleaga întorcându-se abia după amiază. Toată ziua dacă ieşim de câteva ori câte puţin afară, până la lac. "Oaie" şi "Ciombe" (salvamontiștii de serviciu) nu se opresc din poveşti iar la prânz suntem tratate ca la un restaurant, parcă nu am fi în vârf de munte: mâncăm cartofi prăjiţi cu caşcaval răzălit. Cine se mai poate lăuda cu aşa ceva!?
Urmează o nouă noapte la refugiul Bucura iar a treia zi parcurgem acelaşi traseu ca şi în prima zi, pentru a reveni la Cârnic.

Foto 6. Genţiene (foto. Geta)

Foto 7. La revedere Retezat!

La ora stabilită îşi face apariţia acelaşi Crudoane care ne coboară înapoi, în Ohaba de sub Piatră. Luăm trenul până în Simeria şi de acolo cel spre Cluj.
După această tură Retezatul avea să devină o destinaţie care ocupă un loc în topul preferinţelor mele.

P.S. Radu, Geta, mersi de tură! mie, cu siguranţă, mi-aţi transmis microbul de a merge pe munte!