Weekend în Făgăraş (4-5 iunie 2011)

Plecăm din Cluj având în minte acelaşi plan ca şi acum trei ani, aşa că sâmbătă noaptea, la ora 2, suntem la cabana Sâmbăta.

Foto 1. Muchia Zănoaga la apus

Chiar dacă au ajuns înaintea noastră, reuşind să pornească din oraş mai repede, Eva, Ione şi Luci nu s-au dus la somn şi ne întâmpină cu lumina frontalelor. După câteva poveşti ne retragem care în cabană care în cort...
Puţinele ore de somn trec foarte repede şi destul de adormiţi în jurul orei 9 pornim către creastă.
Cei 7 negri mititei: Adi, Adriana, Eva, Ione, Luci, Mihai, Alina.
Vremea e ideală, soarele nu ne bate în cap iar norii încă se joacă pe creastă.
Nu ne grăbim, ştim că urcuşul până în Fereastra Mare e destul de lung şi susţinut. După aproape 3 ore triunghiul roşu ne scoate în fereastră.

Foto 2. Fereastra Mare a Sâmbetei

Foto 3. Şuvoaie învolburate

Soarele e din ce în ce mai prezent aşa că facem o pauză înainte de a porni pe marcajul de creastă. O capră neagră îşi face apariţia pe vârful Slănina, ne vede, iar apoi îşi continuă drumul. La fel şi noi... ţinta primei zile fiind refugiul din Portiţa Viştei.

Foto 4. Din Fereastră

Foto 5. Valea Sâmbetei

În şaua în care iese vâlcelul Ferestrei Mici (coborârea de pe vf. Slănina) dăm peste un refugiu nou şi mare.

Foto 6. Învăluire

Urmează muntele Gălăşescu cu ale sale doua vârfuri: Gălăşescu Mare şi Gălăşescu Mic. Totodată zăpada e din ce în ce mai prezentă şi suntem nevoiţi să traversăm lungi limbi de zăpadă, pe pante destul de mari.

Foto 7. Printre nori

Foto 8. Graniţă

Vremea încă ţine cu noi astfel că putem admira uriaşul trapez: Viştea- Moldoveanu.
Limbile de zăpadă dar probabil că şi vremea o determină pe Eva să facă cale întoarsă de sub Gălbenele.
Când suntem destul de aproape de vârful Gălbenele se aud şi primele tunele dinspre Iezer Păpuşa, iar norii devin din ce în ce mai ameninţători.
Ultima prognoză se adevereşte şi când mai avem jumătate de oră până la refugiu începe şi ploaia.

Foto 9. În Portiţa Viştei

Foto 10. Soldanella montana

Foto 11. Brânduşe

Foto 12. Primula minima

La refugiu nu găsim pe nimeni, dar la scurt timp după noi ajunge şi un grup de 4 arădeni care au urcat pe valea Viştei Mari.
Ploaia e mai mult una de vară căci se opreşte, norii se sparg şi iese soarele. Încă am fi avut timp să urcăm pe Moldoveanu însă amânăm momentul pentru dimineaţa de duminică şi privim apusul din Portiţă.

Foto 13. Valea Viştei Mari

Aşa cum bănuiam dimineaţa avea să fie una perfectă!
Înainte ca soarele să treacă de vf. Gălbenele pornim către Viştea- Moldoveanu. Chiar dacă diferenţa de nivel din Portiţa Viştei până pe Viştea nu e mare urcuşul e susţinut şi chiar dificil cu rucsaci mari.
De pe Viştea banda roşie merge în continuare pe creasta principală iar punctul roşu indică 15 minute până la cel mai înalt vârf al ţării.

Foto 14. Vârful Moldoveanu (2544 m)

Foto 15. Muchia Viştea Mare

Şaua dintre cele două vârfuri nu pune nici o problemă, chiar dacă are zăpadă, mergem ca pe bulevard.
Înafară de Adi, pentru toţi ceilalţi vârful Moldoveanu este o premieră.
Cât stăm pe acoperişul României observăm cum treptat, treptat, Negoiu intră în nori, iar aceştia mai devreme sau mai târziu vin înspre noi. Oricum avem destul timp ca să facem lecţia de geografie şi să admirăm creasta Făgăraşilor până la Negoiu.

Foto 16. Pân' la Negoiu

Foto 17. Dovada

Revenim la refugiu, facem rucsacii şi pornim spre intrarea pe valea Viştei Mari.

Foto 18. Viştea- Moldoveanu

Aceasta încă are multă zăpadă aşa că folosim pioleţii din dotare.
Pe valea Viştei Mari încă e primăvară, rododendronii abia acum încep să înflorească iar zăpezile încă se topesc.

Foto 19. Rhododendron sau smirdar

La intarea în pădure există, şi aici, un nou refugiu, amplasat toamna trecută.
La ora 15, exact aşa cum am estimat, Eva ne aşteaptă mai sus de intersecţia din Viştişoara către Mănăstirea Brâncoveanu, scutindu-ne astfel de vreo 6 km de drum. Încheiem tura cu o masă copioasă la ieşirea din Sebeş.