Am citit multe jurnale despre munţii Bistriţei, de-a lungul timpului. Ultimul care mi-a deschis apetitul a fost cel al Danielei. Aşa că am hotărât să-i facem şi noi o vizită.
Sâmbătă dimineaţa, în toiul pregătirilor de plecare, constatăm că ne lipseşte un element important pe care ne bazam în tura din acest weekend: cortul. Repede, reconfigurare plan de bătaie: vom dormi în maşină, sub cerul liber pe salteluţe sau la o cabană.
Alegem varianta "domnească" şi ne cazăm la Cabana Zugreni, care e şi punctul de pornire în traseu spre culmea principală a munţilor Bistriţei. Deşi am fost avertizaţi de administrator că s-ar putea să fie gălăgie pe timpul nopţii (e sărbătoare: Sf. Constantin şi Elena), am riscat şi am luat o cameră cu 2 locuri contra 70 lei/noapte (cca. 17 eur).
Înainte de culcare, am făcut turul insulei (cabana e aşezată pe un petec de pământ înconjurat de jur împrejur de râul Bistriţa şi ne-am orientat unde e intrarea în traseul marcat cu bandă roşie, ca să economisim 10 minute dimineaţă.
Noaptea a fost linişte (cu mici excepţii fireşti), aşa că dimineaţă ne-am trezit fresh şi pregătiţi sufleteşte pentru abruptul urcuş înspre Pietrosu.
La 7 dimineaţa, valea Bistriţei e învăluită de ceaţă.
Trecem celebrul baraj (hait) de lângă cabană şi începem urcuşul prin pădure.
Video 1. Fost baraj (hait) pe Bistriţa
Şi pădurea are farmecul ei, nu? Să ne bucurăm cât o mai avem!
O oră mai târziu ne ridicăm deasupra ceţii, însă soarele nu prea răzbate printre crengile dese ale copacilor. Asta e bine, că e mai răcoare, dar e rău, căci nu prea avem vizibilitate. Doar din când în când mai ochim uriaşul Giumalău sau Pietrele Doamnei din Rarău.
Deplasare: clic şi tras | Zoom: click în centrul imaginii si tras
Varianta mai elegantă - pe alpinet.org
Foto 11. Panoramă V->E
Beţele de trekking îşi fac bine treaba la urcare şi nu mi-aş dori o coborâre pe aici fără ele. Încet-încet, panta se îmblânzeşte şi nu departe de vf. Pogolinu intrăm într-o zonă mai stâncoasă.
Pe vf. Pogolinu ajungem la 10:45. Luăm binemeritatul mic dejun şi pornim spre Pietrosu. O oră mai târziu ajungem pe Pietrosu, adică după 5 ore de la plecarea noastră de la cabană. Ne-am mişcat încet, dacă ar fi să considerăm harta Dimap care zice că traseul ar trebui făcut în 3.5-4 ore.
De pe Pietrosu, am avea 3 variante de coborâre: pe unde am venit (nu ne prea surâde!), o variantă mai lungă înspre vest, pe valea Rusca cu ieşire în satul Rusca, sau o variantă mai scurtă înspre est, pe valea Izvorului Rău cu ieşire în satul Cojoci. Culmea dintre valea Izvorul Rău şi valea Lutului ne trage cu ochiul, aşa că încercăm să o urmăm.
Prima porţiune e neîmpădurită, motiv de admirat peisajul.
Apoi intrăm în pădure şi urmărim o potecă (şi marcajul de hotar de pădure) care ne înlesneşte coborârea. Florile de măcrişul-iepurelui însufleţesc pădurea! Când mai rămân cca. 250 m diferenţă de nivel faţă de vale, reuşim să pierdem poteca şi suntem nevoiţi să executăm o coborâre ceva mai neplăcută până în valea Lutului.
Ca norocul, la ieşirea din pădure dăm exact peste ceea ce ne doream: o punte peste Bistriţa. Şi iată-ne încheind tura la 15:30, când ne postăm pe marginea drumului (în privirile uimite ale grătargiilor din zonă), aşteptând un binevoitor cu autovehicul să ne scutească de cei 9 km de şosea până la Zugreni. Şi, după vreo 15 minute de aşteptare, apar nu unul, ci 2! Primul ne duce până în Chiril (avea o Dacia 1310 cu autonomie extrem de redusă), iar al doilea ne lasă lângă cabană. (niciunul nu ne cere bani - asta ca să compensăm tura de pe valea Bistriţei de acum 4 ani )
PS. Uite aici bandă roşie hotărâtă (în comuna Panaci):
Frumos traseu. Ma bucur ca mai sunt amatori pentru acesti munti pe nedrept cam uitati.
RăspundețiȘtergereE super...traseul din spatele cabanei Zugreni cu trecerea peste hait(baraj), l-am facut si eu:))E frumos Petrosul Bistritei! Felicitari pentru tura !!
RăspundețiȘtergereSuper imaginile, te ajuta sa-ti faci o idee despre acesti munti. Eu i-am vazut din Giumalau anul trecut si mi s-au parut foarte atragatori, dar inca n-am ajuns sa-i urc. Candva insa cu siguranta!
RăspundețiȘtergere@Ionel Hau: Multumesc, nu stiam ca se numeste hait. O sa completez si in text.
RăspundețiȘtergereFelicitari! Ma bucur asa de mult ca ati ajuns in Pietros si ca jurnalul meu a pus capac si v-a pus pofta la intins pasii pe munte! Superb si salbatic: parca am mai mers odata vazand si citind jurnalul vostru!
RăspundețiȘtergereLegat de ultima fotografie facuta in satul Panaci, traseul BR continua si spre Calimani? Era marcat spre Piatra Taieturii? Asta primavara ultima parte sigur nu era marcata de la Grintiesul Mare spre Durau.
RăspundețiȘtergereNu am fost pe niciunul din traseele astea, deci nu te pot ajuta. Doar eram in Panaci si am vazut ditamai panoul, asa ca m-am gandit sa-l fotografiez.
RăspundețiȘtergereMersi Adi, sper sa ajung cat mai curand sa verific.
RăspundețiȘtergereUn traseu minunat!!!
RăspundețiȘtergereUtil jurnalul vostru!
RăspundețiȘtergere