Tură cu colegii de club în munţii Mehedinţi şi munţii Cernei, sincronizată cu Hercules Maraton.
Participanţi: Adriana Sim, Adela Stan, Alex Sava, Anca Ardelean, Andrei Aschilean, Cipri Laszlo, Cristina Jurcovan, Eugen Roman, Ibi Kratochwil, Lusu Giurgea, Marian Poară, Mirela Dragomir, Raluca Leucă, Raluca Lupu, Laviniu si Irina Crăciun, Dinu şi Marlene Mititeanu, Alex Deac, Anca Brişan, Costi Gudea, Alina Cîrja
Poze: Marian şi Raluca
Sâmbătă în Cernei: motel Dumbrava- Cracul Teiului- bisericuţa de la Dobraia- cătun Bedina- şaua Poiana Lungă- vf. Bedina- vf. Arjana- şaua Prislop- cătun Prisacina- cătun Ineleţ- motel Dumbrava; traseu ce a însumat 32 km.
Trezirea se dă la ora 6 iar la 7 e "startul". Din poieniţă, campingul oficial pentru participanţii maratonului, mergem pe asfalt 2.5 km. Aici e şi locul în care traseul de maraton coteşte stânga.
Aceşti munţi nu au altitudini prea mari, dar sunt foarte spectaculoşi, având urcări/coborâri lungi şi solicitante. Altitudinea maximă este dată de vârful Arjana (1512 m), care este în acelaşi timp şi ultimul vârf de peste 1500 m al crestelor carpatine, înainte de a plonja în Dunăre.
Pornim din vale de la 250 m altitudine şi până la bisericuţa de la Dobraia tot urcăm, noroc că ne-am pornit de dimineaţă şi încă soarele nu are destulă putere.
Ajunşi la bisericuţă întâlnim şi primul punct de control de pe traseul maratonului. Facem pauză şi aşteptăm să-i încurajăm pe primii concurenţi ce vor trece pe aici. După ce trec şi toţi ai noştri pornim la drum, dar tot pe marcajul lui Hercules: punct roşu. E din ce în ce mai cald...
De la bisericuţă mergem pe curbă de nivel pe drumul de căruţă ce străbate cătunul Bedina şi tot aşa până la Poiana Lungă. Aici punctul roşu se continuă cu o coborâre uşoară, îndepărtându-se treptat de vf. Arjana, urmând să facă un ocol al acestuia.
Noi intrăm pe marcajul bandă roşie urcând pentru început pe vf. Bedina, dar apropiindu-ne tot mai mult de Arjana. Banda roşie a munţilor Cernei este lăsată în paragină, marcajele fiind destul de rare şi foarte şterse.
Căldura sufocantă de mai devreme avea să prevească un duş rece... norii se adună rapid, începe să picure iar când ajugem la stâncăria de la baza Arjanei îşi fac apariţia şi tunele, fulgerele, vântul puternic. Cum nu e timp de stat, mărşăluim pe frumoasa creastă, neavând astfel ocazia de a admira panorama de pe vârf.
Coborâm în şaua Prislop, ţinem spre dreapta şi ajungem într-o poiană unde facem o pauză mai lungă, între timp s-a oprit şi ploaia. De acolo intrăm pe poteca din pădure , iar în dreptul satului Prisăcina suntem din nou pe marcajul de maraton (PR) dar şi pe marcajul de semimaraton (PG). După ce părăsim valea Prisăcinii, urcăm lin spre Ineleţ. Aici, cele două marcaje se despart: PR merge către şaua Ciumerca, iar cel galben coboară până ajunge la nivelul Cernei, trece un podeţ şi iese pe asfalt. Cei 4,5 km îşi cer şi ei tributul şi după atâta efort e destul de greu.
La orele 20 ajungem la motel Dumbrava, numai bine ca să prindem festivitatea de premiere de la Hercules.
Duminică în Mehedinţi: valea Cernei-
De acolo ne întoarcem până în Poiana Porcului 1 şi urcăm până când intersectăm marcajul bandă roşie, în dreptul vârfului Broscan (1308 m). Acum, marcajul face stânga, mergând pe lângă limita PN Domogled- Valea Cernei.
Banda roşie ne poartă paşii printre fagi uriaşi.
Când ne apropiem de poiana Beletina deviem de la BR, o luăm puţin spre dreapta, până ajungem la obârşia unui izvor ce traversează întinsa poiană. În comparaţie cu munţii vecini aici BR e proaspăt refăcută. În stânga Beletinei se află vf. lui Stan.
Pentru că şi în această zi urmează să facem un circuit, o luăm spre stânga prin Foieroaga Beletinei, unde ne înscriem pe TA. Până în locul în care acesta ajunge la bifurcaţia cu CR, doar coborâm pe potecă prin pădure şi traversăm câteva poieni.
Jos, la maşini, pentru cei mai mulţi se sfârşeste tura din acest weekend; doar câţiva rămânem şi pentru jumătate din prima zi a săptămânii.
Astfel, noi- Raluca, Anca, Marian, Alina, ne petrecem după amiaza jos, în staţiunea Băile Herculane. Cu atâtea ispite în jur, prima dată mergem şi mâncăm ceva iar apoi o luăm la pas printre clădirile, dintre care cele mai multe sunt lăsate în paragină.
Luni, în Mehedinţi: cheile Ţăsnei- marcaj cruce albastră
Drumeţia începe cu un urcuş abrupt prin pădure, apoi o scurtă curbă de nivel până la crucea ce marchează intrarea în chei. Cheile Ţăsnei sunt sălbatice iar la câţiva metri deasupra potecii e plin de pin negrii de Banat, specie protejată în Parcul Naţional Domogled-V
Fotografiem flori, cascade şi mergem pe firul văii până la moara de apă: Moara Dracilor care încă e funcţională.
Cheile Ţăsnei - se aflau, pe vremuri, la limita dintre Imperiul Austro-Ung
De pe traseu:






EXCELENT! Felicitari pentru tura. Pozele sunt superbe
RăspundețiȘtergeresuperb
RăspundețiȘtergereSuperb! Tre sa ajung si eu pe aici! :)
RăspundețiȘtergereIn primul rand, multumiri pentru incurajarile din punctul de control al maratonului, de la Biserica din Dobraia :)
RăspundețiȘtergereSi apoi, o mentiune: nu ati fost pe varful Arjana, ci pe Zascolul Arjanei. Adevaratul Varf Arjana se afla in creasta principala a muntilor Cernei, ceva mai in stanga fata de locul unde ati iesit voi. Zascolul Arjanei este varful cel mai inalt de pe un picior de munte (acela stancos) pe care ati urcat si care se sfarseste in creasta principala a Muntilor Cernei.
Varful Arjana nu se afla pe poteca marcata de demult cu Banda Rosie.
Insa acest lucru e cu totul lipsit de importanta :). Varful pe care ati fost e cel mai frumos din imprejurimi.
Exact cum trebuie si pe unde trebuie. Felicitari pentru post.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere