Weekend în Rodnei (29-30 ianuarie 2011)

Weekendul trecut am revenit în munţii Rodnei alături de: Raluca Lupu, Lucian Moisuc, Marian Poară şi Severus Sepetan. După mici probleme la ora 11:45 am pornit din Valea Blaznei. Fiind cu 2 maşini una am lăsat-o în Rodna, la intersecţia către Valea Vinului, iar maşina lui Luci, sus, pe parcarea din complexul Valea Blaznei. Am pornit pe o vreme exact aşa cum speram să fie: cer senin, soare şi destul de cald.

Foto 1. Între Roşu şi Ineuţ - câteva porţiuni destul de delicate

Sâmbătă am parcurs traseul ce porneşte din Valea Blaznei către creastă: vf. Cobăsel- vf. Roşu- vf. Ineuţ- Şaua cu Lac- refugiul Curăţel. Urme am avut chiar până la refugiu, însă nu ne-am grăbit; cine ştie când mai prindem aşa vreme? Ajunşi în creastă am avut panorame începând cu munţii vecini: Suhard, Pietrele Doamnei-Rarău, îndepărtatul Ceahlău, platoul impunător al Călimanilor, vf. Heniu-Bârgăului şi mult mai departe creasta Făgăraşilor.
După vf. Roşu ne-am "încălţat" colţarii. Apusul l-am prins foarte aproape de vf. Ineuţ, iar în scurt timp am înaintat la lumina frontalelor. Toate constelaţiile şi stele şi-au făcut apariţia mai puţin luna, aşa că era beznă. Ultima urcare şi cea mai dificilă, a fost cea din şaua Ineuţ către Şaua cu Lac. Cum colţarii erau deja pe bocanci ne-am luat şi pioleţii şi am înaintat cu multă atenţie. Am renunţat să mai urcăm pe Ineu, fiind destul de târziu, astfel că am continuat către refugiu, iar cu puţin înainte de ora 21 am ajuns la destinaţie.
Apropiindu-ne tot mai mult de refugiu era din ce în ce mai clar că erau oameni acolo: Alex şi Miki care erau în zonă de joi şi un târg mureşan. Dacă data trecută am fost privilegiaţi, având cheia de la camerele de jos, de această dată am dormit sus. În cele 2 camere există sobe, iar când am sosit în camera în care erau cei trei ardea focul şi erau 17 grade.

Duminică am dormit cât am putut, iar la ora 11, după ce ne-am făcut o poză de grup, am pornit la vale, având în plan să mergem pe punctul albastru, ce coboară pe piciorul Beneşului. Înainte de intersecţia cu traseul de iarnă ce coboară în Valea Vinului, am trecut pe lângă omul de zăpadă pe care l-am ridicat tura trecută. Fiind oarecum presaţi de timp, ne-am împărţit în două grupuri: Luci şi Severus care au coborât pe la Valea Vinului şi noi (Raluca, Marian şi cu mine am pornit către Beneş)...văzând că în continuare avem urme.
Înainte de vf. Beneşului am decis să mergem pe drumul ce coboară în Şant peste dealul Faurului...urmele făcute de târg mureşan la urcare fiindu-ne de mare folos. În mai puţin de 3 ore din punctul în care ne-am despărţit de Luci şi Severus ieşim pe şosea în Şant, chiar în dreptul intersecţiei cu drumul ce urcă la complex. În urma unei sincronizări aproape perfecte în maxim jumătate de oră vin şi cei doi cu maşinile şi pornim către Cluj. Facem un popas la Ilva Mică la părinţii Ioneliei unde suntem primiţi ca şi cum am fi de-ai casei...mulţumim încă o dată pentru masă.