Ceahlăul în culorile toamnei (21 - 24 octombrie 2010)

"O trupă de 18 oameni am petrecut trei zile de neuitat în Ceahlău, unde Titus ne-a invitat să-l admirăm în culorile toamnei. Am avut o vreme perfectă. Am avut doi ghizi de excepţie. Titus şi bunul său prieten Paul, ne-au purtat prin nişte locuri pe care extrem de puţini ardeleni le cunosc." (Dinu Mititeanu)

Cei 18 participanţi: Marian, Aghi, Dragoş, d-l Dinu, Marlene, Ioana, Lori, Ibi, Andrei, Eva, Cătălin, Mirela, Ştefan, Serghey, Cătălina, d-l Titus, d-l Paul (până vineri), Remus (de vineri) şi subsemnata.

Foto 1. Poza de grup

Distanţa destul de mare care ne desparte de meleagurile pe care se întinde acest masiv am parcurs-o în aproape 6 ore pe ruta: Cluj- Mociu- Reghin- Topliţa- Borsec- Durău. Din staţiunea Durău am intrat pe drumul ce înconjoară muntele; un drum de peste 20 km ce coboră de cealaltă parte, în Izvorul Muntelui. Starea în care se află e una destul de bună: un asfalt mai vechi dar acceptabil, putând fi parcurs fără nici o problemă cu orice maşină. Pentru a scurta traseul cu vreo 45 de minute maşinile au fost lăsate în curmătura Lutul Roşu, iar de acolo am urcat pe lângă culmea Răchitiş, pe bandă albastră. În ciuda orei şi a frigului de afară, ne-am mişcat bine şi în 2 h am ajuns sus, la Dochia.
Curajoşii şi-au pus corturile pe viscol şi frig (-10 gr), gradele mai coborând încă vreo 3 grade, spre dimineaţă.

Ziua de vineri a fost dedicată zonei în care se află Piatra Sură. De la cabană ne înscriem pe banda albastră, ce coboră în Bicazul Ardelean şi o părăsim în şaua La Pălărie.
Zorii de zi ai răsăritului aduc în prima fază o culoare roşiatică din vale, învăluind în ceaţă lacul. În scurt timp îşi face apariţia soarele şi cerul senin, iar contrastul dintre dintre zăpadă şi albastrul cerului ne îmbie la pozat. Încă de pe potecă avem parte de privelişte nemaipomenite: Piatra Lăcrimată, Piatra Ciobanului, Gardul Stănilelor, Toca şi valea în care se află Durăul. Din şaua La Pălărie platoul Ocolaşului Mare arată ca şi cum ar fi pudrat cu zahăr, la fel şi Pavilionul şi Colţii Mistreţului. Tot de aici avem o primă perspectivă a traseului pe care urmează să-l facem şi totodată a ţintei din prima zi: zona sălbatică a Pietrei Sure. Din Poiana Stănile d-l Titus ne duce pe potecile nemarcate ale Ceahlăului. După ce avem ocazia să vedem Piatra Sură din mai multe unghiuri urcăm prin Jgheabul Turnului pentru a reveni în Poiana Stănilelor. Facem pauza de rigoare iar apoi ne grăbim pentru a prinde apusul din şaua La Pălărie.

Cea de-a doua zi, sâmbătă, ne-o petrecem la înălţime. Acelaşi ghid, d-l Titus ne îndrumă paşii, pe rând, pe la Piatra cu Apă, Camera Pătrată, Poliţa cu crini (regionalism pentru zade sau larici), şi pe imensa potcoavă ce poartă numele de Fundul Ghedeonului. De sus, de la marginea prăpastiei, am avut parte de privelişti deosebite asupra tuturor jgheaburilor din vale (Armenilor, Ghedeonului, Ursului), a poliţelor (Căprioarei, Calistru) şi a văii Izvorului Muntelui, Pietrei Neamţ şi a Pietricicăi. Iarna din ziua precedentă a lăsat locul toamnei, iar vremea a devenit mai blândă, dezvăluind pasteluri cât vedeai cu ochii.
Odată ajunşi în poiana Ocolaşului Mic am avut plăcerea de a găsi un refugiu nou, asemeni celui din Hăşmaş. Tot de aici am admirat Coloana Dorică, Masa Dacică iar mai târziu Gardul Stănilelor. Reîntorşi pe platou, am dat o fugă până pe Toaca pentru a ne bucura de apus de acolo.

Duminică am pornit spre casă, coborând pe bandă roşie. Poteca trece pe la baza Clăilor lui Miron (dar le-am văzut şi de la înălţime de pe vf. Vânturiş), prin Poiana Maicilor iar spre sfârşit merge în paralel cu pârâul Maicilor, până în Izvorul Muntelui. De acolo şoferii au mers să recupereze maşinile din Curmătura Lutul Roşu, iar apoi am luat cu asalt lungul drum spre Cluj (Izvorul Muntelui- Cheile Bicazului- Lacul Roşu- Gheorgheni- Joseni- Sovata- Acăţari- Cluj).

Preiau din nou cuvintele d-lui Dinu: "Mulţumim Titus ! Îi mulţumim şi prietenului tău Paul ! Aţi fost doi ghizi nemaipomeniţi ! Eraţi ca doi scamatori care cu un "hocus-pocus" scoteaţi porumbei din pălărie ! Ne-aţi oferit o tură de neuitat !"

Mulţumim încă o dată!

Pozele aparţin lui Aghi şi lui Dragoş.