Weekend în munţii Hăşmaşului (18-19 septembrie 2010)

Startul turei este dat vineri la ora 17 când pornim la drum pe ruta: Cluj- Mociu- Reghin- Topliţa- Gheorgheni- Pasul Pângăraţi. Info trafic: de la Reghin încolo drumul e în lucrul, o mare parte fiind acoperit de un strat de asfalt proaspăt dar în acelaşi timp sunt multe restricţii, semafoare...
Cum de mult s-a lăsat întunericul căutăm un loc pentru corturi cu frontala şi găsim un loc plat chiar lângă şosea, cu compromisul că vom auzi maşinile ce trec noaptea.
Sâmbătă dimineaţa deşteptarea se dă la ora 5:30; şoferii duc maşinile la Lacul Roşu urmând să se întoarcă cu o ocazie iar în jur de 7:30 să intrăm pe traseul bandă roşie. Acesta merge sub forma unui drum forestier până în Poiana Albă, numai bun pentru MTB.

Foto 1. Ceaţă de septembrie

În ciuda prognozelor soarele se arată puţin dis de dimineaţă, apoi foarte timid lasă locul unei ceţe dese şi nu mai reuşeşte să iasă din stratul de nori pentru tot restul zilei. În poiana Medieş de Sus întâlnim marcajul cruce roşie, ce merge spre Culmea Covaci Peter. Tot aici banda roşie face o curbă de 90 grade la stânga şi ia la rând următoarele poieni ale Hăşmaşului. Prima e poiana Ciofronca (1607 m), iar cea de-a doua: vasta poiană Albă. De aici se poate porni în traseu, pe punct albastru, pentru a urca pe vârful Hăghimaşu Negru (1773 m).

Foto 2. Verde crud intercalat

Foto 3. Cam plouată

La începutul poienii ploaia ne pune la încercare şi suntem nevoiţi să ne echipăm cu pelerine, dar după nici 10 minute apare ca din senin un refugiu nou nouţ. Refugiul ridicat în anul 2009 de către salvamont Gheorgheni, încă miroase a lemn proaspăt. Fiind doar ora 12 şi pentru că oricum nu aveam de ce să ne grăbim, după o supă caldă, ploaia ne îndeamnă la un somn.

Foto 4. Pe picior de pace

Timpul trece, ploaia se opreşte, iar mişcarea de afară (2 tipi cu biciclete happy

şi mai apoi un grup de 4 drumeţi) ne determină să o luăm din loc. Important: lângă refugiu este şi un izvor amenajat.

Foto 5. Prin poiana Albă

Foto 6. La poveşti

După poiană, poteca merge printre mai multe stâne părăsite şi apoi urcă pe un culoar care ne scoate în culme. Sus, ceaţa e şi mai deasă, şi dacă până acum marcajul a fost clar şi nou, brusc e de negăsit, iar fără ajutorul gps-ului ne-am fi descurcat cam greu.
Trecem pe lângă Hăghimaşul Mare (1792 m), cel mai înalt punct al masivului, dar nu vedem mai nimic, şi după 2 h 30' ajungem în poiana în care se mai află doar ruinele fostei cabane Piatra Singuratică (1587 m).

Foto 7. Piatra Singuratică

Foto 8. şi şantierul din zonă

Aflăm de la alţi turişti că tot salvamontul urmează să ridice un nou refugiu/ cabană, iar lemnele pregătite şi urcate acolo sunt o dovadă palpabilă. De la Piatra Singuratică coboară marcajul bandă albastră către Bălan (1 h - 1 h 30').

Pentru că suntem preveniţi că zona e populată de urşi gunoieri ne întoarcem puţin, undeva în spatele Pietre Singuratice unde se află o stână. Dacă iniţial intenţionăm să dormim cu toţii în stână, în final rămânem doar trei peste noapte în stână, să avem grijă de mâncare laughing

.
Somnul de 12 ore şi jumătate, dar şi ploaia, ne determină să ne facem rucsacii abia în jurul orei 9, asta după ce d-nul Mititeanu ne-a înmânat carnetele de noi membri CAR, Graţielei şi mie.

Foto 9. Înapoi pe bandă roşie

Foto 10. La final a apărut şi soarele

După cum spuneam, revenim în poiana Albă şi intrăm pe bandă albastră până în staţiunea Lacul Roşu. Starea marcajului e una destul de bună, în sensul în care am înaintat mai mult pe dreptunghi alb decât pe bandă albastră, dar nu am întâmpinat probleme de orientare.
Ajunşi la maşini mergem până la lac (cam multă ţigănie thumbs down

) şi străbatem cheile Bicazului, din maşini.
Pentru întoarcere alegem varianta: Gheorgheni- Joseni- Sovata- Acăţari- Iernut- Cluj, cu un popas la ieşirea din prima localitate după Joseni, la un restaurant unguresc.

P.S. Aşa arăta fosta cabană Piatra Singuratică