O zi în munţii Bârgăului şi una pe 2 roţi în munţii Gilăului (11-12 septembrie 2010)

Cu 15 minute înainte de ora prânzului pornim la drum din Ilva Mică către Heniu. Având harta cu noi găsim destul de uşor drumul care urcă către releu. Ploile din ultima perioadă şi-au pus amprenta asupra lui şi astfel după câţiva metri de la pornire suntem nevoiţi să înaintăm printr-un noroi destul de mare. În scurt timp în stânga drumului îşi face apariţia o potecă ce pare mult mai primitoare. Fără să stăm prea mult pe gânduri părăsim drumul ce rămâne în vale alături de valea Lupului. Pentru început poteca merge oarecum pe curbă de nivel, trece prin curţile unor gospodării de vară, printre căpiţe de fân, meri, peri...

Foto 1. Pe cărări de munte

După ce câştigăm în altitudine poteca ne scoate tot pe acelaşi drum care urcă din sat aşa că în cele ce urmează continuăm pe el.
Ziua este una perfectă: vreme călduroasă, cer senin şi o vizibilitate destul de bună, astfel că mai tot timpul ochii ne sunt aţintiţi spre Rodnei, Suhard şi Ţibleş.
Pe o asemenea vreme timpul parcă trece prea repede şi se scurg aproape 4 ore până ajungem la ţinta propusă.
Sus efortul ne este răsplătit din plin: orizontul se deschide şi mai mult iar în continuarea munţilor Suhard se arată masivul Giumalău, Călimanii, lacul Colibiţa şi în depărtare munţii Harghitei.
Pe vârf tot am vrea să mai stăm însă mai avem şi coborârea, iar ziua e în plin proces de micşorare aşa că pornim la vale. Roua din iarbă ne lustruieşte frumos bocancii dar ultima porţiune a drumului, cea cu noroi, o parcurgem parcugem pe întuneric.

Foto 2. Aproape ca'n oglindă

Foto 3. Mai avem până pe Heniu!

Foto 4. Doi copii drăgălaşi

Foto 5. Fânul e strâns deja

Foto 6. Releul de pe vârf

Foto 7. Rodnei...

Foto 8. Lumina apusului

Deşi puţin obosită după tura din ziua precedentă care s-a terminat destul de târziu, duminică dis de dimineaţă pornesc spre Cluj pentru a face o tură cu bicicleta. Traseul nu îl avem stabilit de dinainte aşa că în Someşul Rece scoatem harta să vedem ce sugestii ne oferă.
Pentru început ţinta noastră o constituie mănăstirea Muntele Rece (1079 m). Există două variante de acces către mănăstire: prima chiar din centru localităţii Someşul Rece iar a doua din Gura Râştii.
Optăm pentru prima chiar dacă aflăm că această e mai lungă.
Şi ziua în curs e una de vară târzie numai bună de pedalat.
Lăsăm în urmă satul şi luăm serpetinele la rând; ba chiar de la un anumit moment avem parte şi de "marcaj", panglicile de la ediţia precedentă ale concursului Maros.
Ultima porţiune a urcării se face prin pădure pe un drum destul de accidentat. Prima sursă de apă e chiar în incinta mănăstirii. După o pauză pornim iarăşi la drum, în continuare pe culmea dealului, pe curbă de nivel. În scurt timp ajungem într-o şa din care avem parte de o privelişte deosebită: Valea Ierii în stânga şi localitatea Dodeşti şi cariera Muntele Rece în dreapta. Tot din această şa începem şi coborârea către Muntele Rece. Atenţie însă, căci drumul care duce direct în vale poate fi uşor ratat, pentru că e îngust.
O dată ieşiti pe şosea urmează să trecem prin Muntele Rece, din nou prin Someşul Rece şi înapoi către Cluj.