Weekend în Retezat (31 iulie - 1 august 2010)

De această dată Poiana Pelegii constituite punctul nostru de acces către lacul Bucura. La scurt timp după oprirea de la barajul Tomeasa, baraj situat pe lacul Gura Apei, bariera de la intrarea pe drumul forestier constituie intrarea în Parcul Naţional Retezat. După achitarea celor 5 lei/persoană şi 7 lei/maşină începe "distracţia": 20 km de drum forestier, despre care Adi ar fi auzit că ar fi cel mai bine întreţinut drum de această categorie din ţară. Este departe de a fi cel mai bun dar, în principiu, poate fi parcurs cu aproape orice tip de autovehicul. O oră şi ceva mai târziu ajungem în parcarea supra-aglomerată din apropierea Poienii Pelegii, unde găsim cu greu un loc de parcare.

Foto 1. Peisaj de Retezat

Traseul până în căldarea Bucurei este marcat cu cruce roşie şi cu bandă albastră (ce continuă apoi până la cabana Pietrele prin Curmătura Bucurei şi valea Pietrele). Aglomeraţia de jos din parcare e oarecum întemeiată ţinând cont că, după doar o oră jumătate de mers pe jos, oricine poate ajunge la 2000 de m. Apariţia lacului Slăveiului, la baza crestei cu acelaşi nume, ne dă certitudinea că suntem foarte aproape de Bucura.
Găsim două locuri pentru campat care să ne convină şi ne întindem corturile. Vremea e foarte plăcută în comparaţie cu căldura din vale; în timp ce Cristina, Alex şi Adi aleg să lenevească la gura cortului, eu şi Claudia pornim către vf. Judele.

Foto 2. Fetele bătrânului Retezat

Foto 3. Lacul Ana

Foto 4. O marmotă în zare

Cum Retezatul are familii întregi de marmote în dreptul salbei de lacuri cu nume de fete, îşi fac apariţia pe bolovani vreo 3 exemplare. Curioase din fire, ne observă, fug, se ascund, revin, iar apoi stau la pozat fără nici o reţinere.

Foto 5. Ne caută cu privirea...

Foto 6. ... ne-a zărit...

Foto 7. ... dar nu se sfieşte

Foto 8. În fundal: vf. Retezat

Sus, pe vârf, observăm că peste căldarea Bucurei s-a lăsat ceaţa, aşa că nu zăbovim mult. La revenirea în şa norii se ridică cu viteză către creastă şi asistăm la apariţia aşa-numitului fenomen "Spectrul din Broken". Datorită soarelui care străluceşte din spate, umbrele ne sunt proiectate în centrul unui cerc al cărui contur este reprezentat în culorile curcubeului.

Foto 9. Vremea dă semne că se schimbă

Foto 10. Spectrul din Broken

Foto 11. Spectrul din Broken

Noaptea abia dacă adie vântul, însă prognoza se adevereşte şi de pe la 4 până la 8 dimineaţa plouă. Lenevim cât lenevim prin sacii de dormit, iar înainte de 10 pornim către Peleaga, lăsând corturile şi restul de echipament în grija Cristinei şi a lui Alex. Ieşiti pe creastă are loc "ora" de geografie şi orientare: în zare identificăm platforma Borăscu, vf. Gugu, creasta Oslei din Vâlcan, Piatra Iorgovanului şi muchia Piule-Pleşa din Retezatul Mic şi vf. Păpuşa în imediata noastră apropiere.

Foto 12. Învăluire

Foto 13. În drum spre Peleaga

Foto 14. Culmi îndepărtate

În acea dimineaţă eram probabil primii ajunşi pe vf. Peleaga, amintindu-ne cu această ocazie că în turele precedente era multă lume prin zonă.

Foto 15. Omul şi muntele

Foto 16. Căldarea Bucura, văzută de pe Peleaga

Continuăm traseul nostru pe marcaj bandă roşie cu gândul de a face un mic circuit înainte de a coborî la lac. Îi râmânem fideli până înainte de urcarea pe vf. Curmătura Bucurei, când o turmă de capre negre ne atrage atenţia în vale. "Scopul scuză mijloacele", aşa că pentru câteva close-up-uri abordăm o varintă de coborâre mai puţin ortodoxă, aceasta neînscriindu-se printre lucrurile permise într-un parc naţional precum Retezatul.

Foto 17. Mişcarea zilnică

Foto 18. "De ce mă urmăriţi?"

Foto 19. "Doamne, mulţi turişti anul ăsta..."

Foto 20. Moş Ene pe la gene

Reveniţi în tabără, ne strângem lucrurile şi coborâm către Poiana Pelegii.

La Orăştie ajungem lihniţi de foame, numai bine pentru a încerca mult-lăudata mâncare de la Şura; iar cu burţile pline parcă nici drumul de Cluj nu mai pare aşa lung.