Weekend în Parâng (21-22 august 2010)

Vineri seara după un drum de mai bine de 5 ore ajungem (Marian, Florin, Dani, Silvius şi subsemnata) la baza telescaunului Parâng. Tot aici se întregeşte şi trupa: Oana şi Mirona care au sosit cu puţin timp înaintea noastră venind din Târgu Mureş. Maşina o lăsăm pe asfalt, lângă hotel Rusu, luăm rucsacii în spinare şi pornim la lumina frontalelor. După primele serpentine, pentru că drumul ocoleşte mult, urcăm pe păşune până ajugem la primele clădiri din staţiune. Găsim loc pentru campat aproape de Salvamont, cât mai departe de muzica ce se auzea de la unele pensiuni.

Sâmbată dimineaţa primele raze ale soarelui îşi fac apariţia pe corturi şi ne dau elanul pentru a porni în traseu. Pe indicatorul situat deasupra staţiunii scrie 7 - 7 1/2 h până la lacul Câlcescu, aşa că avem tot timpul din lume, fiind abia ora 9. Deşi soare, toamna dă semne că e pe aproape iar un vânt destul de rece bate dinspre vale. Luăm vârfurile la rând: Cârja, Stoieniţa, Gemănarea şi pe Parângul Mare dăm de aceeaşi aglomeraţie pe care am întâlnit-o şi anul trecut. Apar primii nori, însă nu au puterea de a trece de creastă şi rămân în partea noastră dreaptă cum înaintăm pe culme. Începând cu şaua Gruiu şi terminând cu şaua Piatra Tăiată, în fiecare şa facem câte o bine meritată pauză. Ultima porţiune a traseului propus, coborârea la lacul Câlcescu, cere un ultim efort înaintea de căderea nopţii.
Duminică, acelaşi soare, ne îndeamnă să o luăm din loc. După revenirea în şaua Pietrei Tăiate, continuăm pe banda albastră până în şaua Huluzul. Starea marcajului e destul de proastă până punctul în care se părăseşte piciorul ce vine din creasta principală. Din şaua Huluzul banda albastră merge până în pasul Groapa Seacă, dar noi continuăm pe punct albastru spre Cabana Groapa Seacă. În urma înţelegerii făcute vineri, o rudă de-a lui Florin ne aşteaptă la cabană la ora stabilită şi astfel putem recupa maşina şi porni spre casă.

P.S.: Pozele sunt făcute de Marian