Două zile în Vlădeasa (9-10 august 2010)

Atât de aproape de noi şi totuşi abia acum a sosit şi rândul Vlădesei.

Foto 1. În toiul muncii

Pentru că prognoza prevestea câteva zile călduroase şi senine şi alte treburi mai bune nu avem plecăm către Bologa. Aşa cum şi speram, deoarece până la intersecţia spre cătunul Rogojel să tot fie vreo 9 km de asfalt, prindem o ocazie în scurt timp de la pornire.


Neatenţi la drum la prima intersecţie (Cabana Vlădeasa 10 km) coborâm, deşi ştiam clar, după tura cu bicicletele, că alta e ramificaţia către Rogojel. Săcuieu îl traversăm pe jos, dacă în maşină nu ne-a plăcut, iar mai apoi cei 5 km până la primele case din Rogojel nici nu simţim când se scurg.
În centru, la magazinul sătesc drumul se desparte aşa că cel mai sigur era să întrebăm pe cineva. Tanti de la magazin dornică de poveşti ne explică că drumul urcă până la cabana însă e mai lung şi oricum nu am avea mai nimic de văzut, date fiind condiţiile meteo (ceaţă), aşă încerc să reţin toate detaliile pe care mi le oferă în legătură cu poteca marcată ce merge prin sat.

Foto 2. Indicaţii preţioase

Găsim şi marcajul bandă albastră pe care nu ar trebui să-l pierdem; lucru care nu se întâmplă şi ne trezim brusc într-o gospodărie... ne întâmpină o bătrânică binevoitoare care ne arată o portiţă pe unde putem ieşi pentru a reintra pe marcaj. Pentru o perioada toate bune şi frumoase, mai puţin vremea, stă să plouă, până când o săgeată ce arată către dreapta ne face şă intrăm pe un drum ce nu face parte din traseu... greu în Vlădeasa cu atâtea drumuri şi poteci adiacente. Treptat drumul ce devine doar un culoar pe unde coboară apa ne face să ne întoarcem la ultimul marcaj pe lângă care am trecut. O nouă tanti ne iese în cale şi întrebăm din nou de drumul către cabană. Din dorinţa de a nu ajunge uzi, dacă ploaia se porneşte, nu zăbovim prea mult prin finiş şi zmeuriş.
După ce servim un prânz pe băncuţele din faţa cabanei dăm o fugă până la staţia meteo Vlădeasa.

Foto 3. Aşteptăm cu nerăbdare viitoare pârtie

Foto 4. La staţia meteo

Traseul punct roşu merge de-a lungul drumului ce se continuă de la cabană până sus pe platou, de unde abia zărim valea Zărnii.
Puţini dezămăgiţi de vreme, care trebuia să fie altfel, sperăm ca măcar cea de-a doua zi să fie mai bună. În schimbul sumei de 15 lei/persoană dormim la cabană.

Foto 5. Cabana Vlădeasa

Dimineaţa zilei de marţi e aşa cum ne-am dorit: cer albastru şi soare astfel că la ora 8 ne pornim către Pitrele Albe. Cum abaterile de la traseu din ziua precedentă nu erau suficiente pornim şi de această dată aiurea, imediat după ce trecem de primele două marcaje. După o jumătate de oră ne întoarcem la cabană pentru a cere lămuriri despre traseu. Aflăm că după vom ajunge la Pietrele Albe s-ar putea să pierdem marcajul, acest lucru apărând şi pe hartă: cerc roşu haşurat. Punctul roşu trece printr-o adevărată zonă de exploatare forestieră brazi tăiaţi, alte trunchiuri abandonate, căruţe care urcă toate cu acelaşi scop...

Foto 6. "Carpathian Garden"

Foto 7. Ce rămâne în urmă

După 2 ore ajugem la Pietrele Albe iar de acolo identificăm şi urmele unor motociclete care au urcat pe culme, le urmăm pentru a nu face ocolul pe care îl propune marcajul. Urcarea la 1800 m de la locul unde se află ansamblul de stânci e una destul de susţinută, noroc că nu durează mult.

Foto 8. Ansamblul Pietrelor Albe

Foto 9. Sat răsfirat

Din locul unde am ieşit se vede antena din incinta staţiei aşa că suntem aproape. Revenim deasupra Rogojelului tot pe aceeaşi varianta ca şi ieri iar de acolo ne aşteaptă un marş de 10 km drum forestier numai în coborâre... acest drum iese în soşea cu 6 km înainte de Bologa. Luând în considerare că poate pe lângă cei 10 km am mai putea avea încă 6 km, pauzele prin numeroasele tufe de zmeură sunt scurte (zmeura se întinde pe aproape toată lungimea drumului forestier).


Câteva case din zonă: