de ALINA
Cum deja e destul de frig trenul parcă nu mai e soluţie de deplasare, mai ales atunci când trebuie schimbat, aşa că ne rămâne doar varianta de a găsi pe cineva cu maşină.
Timpul trece, însă în timp util aflu că s-a rezolvat acest inconvenient şi că sâmbătă la ora 6 ne îmbarcăm către Retezat.
Somnoroşi, rând pe rând ne adunăm: Geta, Radu, Liviu, Irina, Robi, Traian, Rareş, Iuliu şi cu mine, iar în jurul orei 11 ajungem în Poiana Cârnic. Planul pentru prima zi e să ajungem la refugiul salvamont, în care să înnoptăm. Abia când dăm de intersecţia către Genţiana decidem că ar fi mai bine să alegem varianta clasică de acces către Bucura: cabana Genţiana-valea Pietrele- Bucura.
Prin pădure, până la Genţiana nu a fost deloc zăpadă, ba chiar înafara potecii bătute, totul era acoperit de un strat de muşchi verde şi pufos. Ajunşi la cabană, facem o pauză pentru realimentare şi un ceai fierbinte de muguri de brad. Am tot sta, dar să nu uităm de ce am venit... iar culmile Pietrele şi Stânişoarei arată ca şi cum ar fi pudrate cu zahăr.
După ce ieşim din pădure şi urcăm în altitudine, îşi face apariţia şi zăpada însoţită de gheaţă pe pietre, iniţial, iar mai apoi într-un strat destul de consistent sub Curmătura Bucurei. Afară fiind puţin peste zero grade şi din cauză că pe traseu ne-am întâlnit cu un grup numeros (35-40) de studenţi clujeni (de la F. de Geografie), ultimele serpentine până în şa s-au transformat într-un adevărat patinoar.
Vremea ţine cu noi şi sus în şa ne întâmpină soarele iar puţin mai jos şi un grup de patru capre negre. Cum se apropia apusul, vântul îşi intră în drepturi, iar noi coborâm către refugiu.
Până se întunecă mai sosesc şi alte grupuri, în total fiind în jur de 20 de persoane. Cerul se limpezeşte în totalitate de nori devenind plin de stele, iar carul mare “răsare” chiar în Curmătură oferind un adevărat spectacol.
Fiind aşa mulţi, noaptea e cald şi bine. Chiar dacă ceasul ne dă deşteptarea la 7, ceaţa mult prea deasă de afară nu ne prea îmbie la drum. Începe şi ninsoarea alternând cu lapoviţă, aşa că nu are nici un sens să mergem pe traseul pe care ne-am fi dorit: pe creastă, către Şaua Retezat şi să ne retragem pe Valea Stânişoarei. Refacem traseul din ziua precedentă şi la ora prânzului suntem la maşină, cu siguranţă mai repede decât am fi vrut.
Superbe pozele, credeam ca a nins mai mult in Retezat acu o saptamana :)
RăspundețiȘtergereItr-adevar superbe poze. Felicitari pentru tura si post!
RăspundețiȘtergereDragut!
RăspundețiȘtergereCarari insorite in continuare!
Multumim.:) Si voua!
RăspundețiȘtergeresuperbe peisaje si probabil o superba iesire :)
RăspundețiȘtergereO tura super, cu fotografii pe masura. Felicitari!
RăspundețiȘtergere