Weekend în Parîng (22-23 august 2009)

de ALINA

Iniţial pentru acest weekend suna foarte bine o tură pe Negoiu, însă vorbind cu Geta am aflat că nici ei nu intenţionează să stea pe acasă, aşa că la orizont se profila, după mult timp, o tură în spiritul Banda Roşie. La mijlocul săptămânii destinaţia nu era clară: Retezat, Părâng sau Făgăraş, abia joi decidem până la urmă să ne îndreptăm spre Parâng.

Foto 1. Vale de Parâng (foto: Radu Vădan)

În formaţia din Trascău, luăm mocăniţa care travesează de la est la vest The land of choice, România, la miezul nopţii din Cluj şi nu coborâm decât în gara "Siberia" (Simeria) . Mocăniţa soseşte cu o întârziere de vreo 20 minute în Gherla, unde urc eu, iar întârzierea se păstrează până în Simeria. Acest lucru nu ne deranjează prea tare, fiindcă oricum avem de stat destul până vine legătura pentru Petroşani. Ţinând cont că intenţionam să facem creasta, în Petroşani cumpărăm ceva rezervă de apă, iar apoi ne urcăm într-un taxi pentru ajunge la baza telescaunului din staţiune. Acolo mai pierdem vremea preţ de o oră şi ceva până porneşte telefericul, timp în care se adună şi lumea din tura organizată de acelaşi Claudiu. În schimbul a 10 lei ne îmbarcăm şi, ţinând rucsacul în braţe, urmărim cu atenţie traseul demenţial al concursului de mountainbike ce trece chiar printre pilonii telescaunului. Salvamontiştii de serviciu ne dau bună ziua, ne întrebă ce traseu vom face şi, după ce se asigură că ne-am luat suficientă apă, ne ureză drum bun.

Foto 2. Pro Parâng

Foto 3. Pe traseu (foto: Radu Vădan)

Foto 4. Punct de belvedere (foto: Radu Vădan)

Foto 5. Foto session

După 2 ore de la pornire ajungem pe vf. Cârja (2405 m), mâncăm bine şi, aşa cum am plănuit, tragem un pui de somn, direct pe iarbă.

Foto 6. Lăsăm în urmă refugiul Cârja

Pauza pentru siestă ajunge aproape la 2 ore, interval în care mai multe grupuri se îndreaptă către Parângul Mare. Greu, foarte greu, ne luăm rucsacii şi pornim şi noi.

Foto 7. Tot înainte

În cele ce urmează, traseul marcat cu bandă roşie merge peste 2 vârfuri mai puţin cunoscute: vf. Stoieniţa (2421 m) şi vf. Gemănarea (2426m). Urmează apoi vf. Parângul Mare (2519 m), al patrulea ca şi altitudine din ţară.

Foto 8. După ce au făcut o baie au venit pe Parângul Mare, în plimbare :P (foto: Radu Vădan)

Radu pune trepiedul, ne tragem în chip şi ne punem repede în mişcare scopul fiind să campăm undeva cât mai aproape de lacul Câlcescu (acesta fiind alimentat de un izvor). Ajunşi deasupra spectaculoaselor lacuri Mândra, Roşiile şi Lung tot facem/ne facem poze.

Foto 9. Geta :) (foto: Radu Vădan)

Foto 10. În ordinea numerelor de pe tricouri: Lung (st sus), Roşiile (dr sus) şi Mândra (jos)

Foto 11. Deasupra Mândrei

Foto 12. Lacul Roşiile

Foto 13. Foto session

Din şaua Gruiul începe marcajul punct roşu ce coboră către lacuri iar apoi spre Refugiul Agăţat, însă noi ne continuăm drumeţia pe creastă. Dacă până aici creasta a fost destul de aglomerată, de acum numai noi mai suntem pe creastă, lumea preferând să coboare la lacuri sau să se întoarcă.

Foto 14. Aglomeraţie alpină 2 (vezi 1)

Poteca sinusoidală urcă vf. Gruiul (2345 m), coboară în şaua Pâclişa, urcă pe vârful cu acelaşi nume (2335 m), trece peste vf. Ieşul (2375 m), coboară în şaua Ghereşul urmând o ultimă ascensiune pentru noi pentru prima zi: cea până în şaua Piatra Tăiată. De sus, din şa, se văd cele mari lacuri ale căldării lacul Zănoaga Mare şi lacul Câlcescu, dar şi alte câteva lacuri mai mici, nepermanente. Începem coborârea pe traseul cruce roşie; chiar dacă marcajul e vechi şi rar, aşa cum putem observa şi pe hartă, totuşi poteca e vizibilă şi marcată din când în când cu momâi. Trecem de Zănoaga Mare şi înaintăm spre Câlcescu.
După o zi aşa frumoasă pe creastă numai ceva mai lipsea: nişte afine. Radu şi cu mine, dorind să ajungem cât mai repede la malul lacului, nu ne prea uităm în stânga şi-n dreapta, noroc cu Geta care ne întrebă la un moment dat dacă am văzut afinele. Într-adevăr, avea dreptate: erau la multe tufe de afine chiar lângă potecă. Zăbovim vreo jumătate de oră în care atacăm puternic afinele. La malul lacului Câlcescu supriză: mai erau şi alte corturi, ceea ce nu ne aşteptam să se întâmple.

Foto 15. Afine

Foto 16. "Cazare" pe malul lacului Câlcescu

Noaptea nu a fost una friguroasă, iar vântul nu a bătut deloc. Dimineaţa le dau trezirea, devreme, la 7, dar numai la 9 fără 10 ne întoarcem către creastă. De la 1940 m până la 2225 m, în şaua Piatra Tăiată, facem 50 de minute. Creasta principală se continuă pe banda roşie peste vârfurile Setea Mică Setea Mare, Pleşcoaia, Mohoru, Iezer până în Pasul Urdele, dar cum noi trebuia să ajungem la cabana Groapa Seacă alegem banda albastră. Aveam ceva dubii despre starea marcajului, chiar dacă primele marcajele păreau a fi noi.
Poteca e inexistentă, dar marcajul rămâne aşa cum a început: se pare că a fost refăcut chiar în acest an. Totuşi a trebuit să fim mereu atenţi pentru că e destul de rar, iar şansele de a-l pierde sunt mari. Deşi am părăsit creasta principală priveliştea e la înălţime. Trecem de vf. Coasta lui Rus, apoi de Curmătura Ţiganilor, după care coborâm pe o vale unde printre jnepeniş facem o pauză de afine.
Sub vârful Găuri pierdem marcajul şi o luăm puţin la dreapta. Pierdem vreo 15 minute până realizăm că în loc să o luăm prin partea stângă a vârfului am luat-o în direcţia opusă. Revenim la baza vârfului şi regăsim marcajul pierdut; de aici coborâm lin până în şaua Huluzul (1824 m), şa marcată cu un indicator ce indică către: Cabana Groapa Seacă (punct albastru:1 1-2 ore), Cabana Obârşia Lotrului (cruce roşie: 2/2 1-2 ore), Pasul Groapa Seacă (banda albastră: 1 oră). În şa ne uităm la ceas şi vedem că există posibilitatea de a prinde trenul de 15.15 din Petroşani, cu condiţia de prinde semnal pentru a-l anunţa pe taximetrist să urce mai repede la Groapa Seacă. Marcajul punct albastru merge o parte pe potecă, iar apoi pe un drum forestier destul de abrupt, până când iese pe DN 7A.

Foto 17. Şi-am ieşit pe DN 7A

Ieşiti la şosea, mergem aproximativ 2-2.5 km pe asfalt până la cabană.

Foto 18. Cabana Groapa Seacă

Cum nu am reuşit să prindem semnal, rămânem să mâncăm o mămăliguţă cu brânză şi smântână, iar apoi ne retragem în curtea din spatele cabanei unde dormim până când vine taxiul după noi. Pentru cei 16 km până în Petroşani îi plătim 25 lei taximetristului. Coborâţi în oraş, rămânem la o teresă de prin centru până la ora trenului.