Weekend în Parâng (18-19 iulie 2009)

de Alina Cîrja

Mai erau doar câteva zile şi s-ar fi împlinit 2 luni de la ultima mea tură montană. Sesiunea, codurile colorate apoi pauza pe care au luat-o ceilalţi membri din Bandă... m-au determinat să arunc o privire spre turele postate pe Carpati.org. Mi-a sărit în ochi o tură în Parâng. Deşi era anunţată cu 2 săptămâni înainte de data la care urma să se desfăşoare, n-am stat prea mult pe gânduri şi mi-am anunţat intenţia de a participa. Aveam de gând să merg chiar dacă n-aş fi cunoscut pe nimeni.

Foto 1. Ne pregătim de drum

Spre norocul meu au mai fost interesate şi alte persoane din Cluj astfel încât vineri seara, înaintea trenului de la 23:49 i-am cunoscut pe Simi şi Dodi. La mijlocul nopţii (3 a.m.) am coborât în Simeria, unde am avut de stat 1h 40min până să avem legătură spre Petroşani.
Ne-am urcat apoi într-un personal infect, în care, după ce am auzit toate poveştile posibile ale unor doamne despre roşii, castraveţi şi ardei, am reuşit să aţipim.

Ajunşi în Petroşani la 7:14 a.m., am fost întâmpinaţi de Claudiu, organizatorul turei.
Aproape toţi participanţii ajunseseră deja la punctul de întâlnire astfel încât unii erau deja, sus, la baza telescaunului, respectiv în parculeţul de lângă şosea. Luăm şi noi un taxi şi ne îndreptăm către Telescaun Parâng. Tariful taximetrului este unul simplu: 5 lei- persoana.

În jur de ora 9 apar şi ultimii aşteptaţi, facem cunoştiinţă (destul de greu să reţii numele a 20 de persoane), şi încetul cu încetul ne îmbarcăm în telescaun. Un bilet costă 10 lei, însă a meritat gândindu-ne că ne-am început tura de la peste 1600 m altitudine.
Ne regrupăm şi începem urcarea printre vilele din staţiunea Parângul Mic.

După aprox 20 de minute ajungem la intrarea propriu-zisă pe traseu: banda roşie până la Lacul Mija. Facem o poză de grup (21 de persoane la numărătoare), şi apoi intrăm pe poteca ce merge pe sub creastă.

Foto 2. Piesă din puzzle-lul "Poza de grup"

Foto 3. Piesă din puzzle-lul "Poza de grup"

Foto 4. Piesă din puzzle-lul "Poza de grup"

Foto 5. Piesă din puzzle-lul "Poza de grup"... până fac rost de poza oficială.

Începând de la peste 1600 m nu am avut foarte mult de urcat, în general am mers pe curbă de nivel.
Caii ce erau pe creastă erau un semn că vremea urma să fie bună cel puţin pentru prima zi.

În scurt timp ajungem la intersecţia cu punctul galben, marcaj pe care l-am urmat pentru a ajunge la Lacul Mija. Odată cu începerea acestui marcaj începe şi coborârea până într-o vale, urmată apoi de o scurtă urcare până în căldarea în care se află Lacul Mija.

Foto 6. "Banda roşie" ne însoteşte! sau noi pe ea?

Foto 7. Intrarea în căldare

Foto 8. La plajă, la baie, la Mija!

Aşa cum ştiam locurile de campat în zona lacului sunt puţine, doar unul fiind special amenajat. Nu pierdem vremea şi rapid se înalţă 7 corturi pe malul lacului. Mâncăm, ne luăm lucruri pentru un traseu ce putea dura între 5 si 7 ore, în funcţie de vreme şi începem urcarea pe traseul nemarcat.

Corturile şi restul lucrurilor nu rămân de capul lor, ci în grija lui Mugurel care preferă să nu urce pe custura Mijei. Chiar dacă nu am coborât pe Piciorul Moşului din Rodnei, îmi permit să spun că piciorul pe care am urcat pentru a ieşi pe creastă este asemănător.

Foto 9. Potecă prin jnepeniş

Foto 10. Lacul Mija

Ajunşi sus, undeva la 2400 m, am admirat căldarea şi Lacul Mija. Cei mai mulţi din grup au mers până la Lacul Îngheţat, timp în care restul i-am aşteptat la începutul porţiunii de custură, urmărind-o pe Elena care a pornit prima.

Chiar dacă eram stresată pentru că nu ştiam cum mă voi descurca pe custură, dorinţa de ajunge pe vârful Cârja m-a determinat să nu rămân la corturi. În faţa ultimei porţiuni am cedat şi am ales să continui pe o variantă ocolitoare împreună cu unul dintre băieţi.

Foto 11. De acolo venim

Foto 12. Custura Mijei

De pe vf Cârja (2405 m) am admirat Lacul Cârja şi am tot sperat că vf Parângul Mare (2519 m) se va arăta la un moment dat dintre nori. Drumeţia pe traseul nemarcat (Lacul Mija + Vf. Cârja) a durat 2 h 30 min.

Foto 13. Pe custură

Foto 14. Furnicuţe

Foto 15. Indicaţii preţioase

Foto 16. Lacul Cârja (st)

De pe vârf am intrat pe banda roşie, pe care unii au urmat-o doar până în dreptul refugiului Cârja, alegând să coboare pe o vale cu grohotiş, paralelă cu căldarea în care era Lacul Mija.
Restul am mers pe creastă, până la punctul de intersecţie cu marcajul punct galben, unde am refăcut coborârea de dimineaţă.

Foto 17. Refugiul Cârja

Dacă dimineaţa, aşa cum am spus, caii erau în creastă, după amiaza aceştia erau mult în vale.
Întorşi la corturi am stat la poveşti în jurul focului până când somnul şi oboseala ne-au silit să ne îndreptăm către sacii de dormit.

Pe tot parcursul nopţii vântul şi-a făcut de cap iar începând cu ora 3 şi jumătate, noaptea a început şi ploaia însoţită de tunete şi fulgere. Chiar dacă ploaia s-a oprit spre dimineaţă din cauza ceaţii dense nu mai avea sens să ne întoarcem peste Parângul Mic aşa cum plănuisem. Traseul către telescaun a fost astfel acelaşi ca şi la urcare.
În Petroşani, până la ora trenului (15 pentru bucureşteni, respectiv 15:20 pentru noi), am avut timp să mai stăm la o poveste pe terasa Medieval.

Foto 18. Bucheţele

Foto 19. Bujorii de munte

Foto 20.Water... on the rocks

P.S.: A fost o tură reuşită alături de o trupă de oameni faini.