Foarte greu ne-am putut hotărî unde să mergem weekendul ăsta. Nu că n-am fi avut de unde alege, dar am fi vrut să alegem varianta ideală. Până la urmă... am pornit înspre Făgăraş, deşi până în Sebeş nu eram 100% convinşi că nu vom merge spre Retezat. Plan nu prea aveam, dar urma să ne ghidăm după tura de anul trecut.
Vineri seara am ajuns în complexul Sâmbăta, în preajma mănăstirii Brâncoveanu. Dacă anul trecut am urcat la frontală până la cabana V. Sâmbetei, de data asta am ales să petrecem noaptea în staţiune şi să urcăm a doua zi.
Sâmbătă dimineaţa ne trezim oarecum devreme, pe la 7, şi începem ascensiunea. Primele 3 ore le petrecem prin "Pădurea Saună" (aşa cum am denumit-o anul trecut după ce am transpirat la urcare mai rău decât într-o "sală năstasiană" în miezul verii), însă acum răcoarea dimineţii îşi spune cuvântul şi parcă nu e chiar aşa rău.
Nu ne oprim la cabană, ci doar mai sus - la răscrucea dintre traseul spre Fereastra Mică şi cel spre Fereastra Mare. Aici ne alimentăm cu apă şi ne ungem cu cremă de plajă, împotriva soarelui puternic al amiezii.
Două ore mai târziu ajungem în creastă şi ne continuăm drumeţia pe bandă roşie până la refugiul Portiţa Viştei, aflat în şaua dintre V. Rea şi V. Viştei. Imediat după vârful Slănina ne întâlnim cu Matei Laudoniu, un montaniard ale cărui itinerarii şi aventuri pe schiuri le urmărim pe site-ul său de mai bine de 2 ani.
La refugiu ajungem chiar când începe "ruperea de nori". Aici îi găsim "cazaţi" doar pe clujenii Vali şi Cipri, ce îşi pregătesc ceva de mâncare şi schimbă câte-o vorbă cu 3 ciobani ce s-au adăpostit de ploaie. Afară - natura se dezlănţuie, tună şi fulgeră, iar la un moment dat, un trăznet loveşte creasta la mai puţin de 20 de metri de refugiu, lăsându-ne perplex pe noi, care ne uităm cum plouă prin uşa larg deschisă.
Printre picături, Vali, Cipri şi Claudia coboară înspre lacul din V.Rea, să aducă apă proaspătă, iar drumeţia lor durează aproape o oră. Imediat după ce ploaia conteneşte, îşi fac apariţia 5 cehi, iar apoi încă 5 polonezi. Refugiul devine neîncăpător pentru 14 oameni, aşa că 2 polonezi se sacrifică şi dorm pe jos, ceilalţi 12 având loc pe priciuri.
Duminică dimineaţa, exact ca acum un an - ceaţă groasă! Ne facem bagajele şi pornim spre Viştea Mare. La început, fără prea mare tragere de inimă, dar până la urmă ne lămurim că şi ceaţa are partea bună "psihologică": nu ştii cât mai ai de urcat! Iar urcarea pe Viştea Mare (2527 m) e cunoscută că "te rupe".
În mai puţin de o oră ajungem pe vârf, iar în alte 15 minute suntem sus pe Moldoveanu (2544 m), cel mai înalt punct al României. Poze... nu prea avem cu ce face, dar nu-i nimic - am fost pe zeci de vârfuri unde am avut vizibilitate (şi, la urma urmei... vor mai fi ocazii ). Luăm câteva guri de aer şi începem luuuunga (luuuuuuuuuuunga) coborâre spre complexul Sâmbăta.
Foto 10. Aburiţi
Alegem coborârea pe valea Viştea, deşi auzisem că viiturile de acum 2 săptămâni au afectat şi traseul pe această vale.
În coborâre, ne întâlnim cu o marmotă, însă lipsa mea de reacţie face să n-o pot imortaliza. Vorba aia: "pân-am văzut-o, pân-am scos aparatul, pân-am focalizat... marmota ţuşti!". În schimb, avem ocazia să vedem o capră neagră, cocoţată undeva pe nişte stânci, la distanţă cam mare (din păcate).
Situaţia nu e chiar aşa de gravă, iar câteva ore bune de coborâre/sute de grame de zmeură/traversări desculţi prin apă/o febră musculară serioasă/etc... mai târziu, iată-ne din nou lângă mănăstirea Brâncoveanu, la ospitaliera terasă care ne îmbie cu bere şi mici.
P.S. Relaxarea a continuat pe valea Oltului, la Căciulata, şi cu o scurtă incursiune la Cascada Lotrişor. La cascadă se ajunge după 2 km pe un drum forestier (cam prost pentru maşini mici) care se desprinde din DN7 în dreapta mergând spre Rm. Vîlcea, imediat după traversarea pârâului Lotrişor.
Foto 22. Cascada Lotrişor
Mai mult decat Mirific!Felicitari!
RăspundețiȘtergereSuper! La cat mai multe ascensiuni!
RăspundețiȘtergereE greu de descris cat imi place blogul asta. :) E undeva sus printre preferatele mele. La mai multe trasee, jurnale si poze!
RăspundețiȘtergereVa multumim pentru urari!
RăspundețiȘtergereca de obicei, pozele sunt foarte frumoase. vă invidiez pentru priveliştile de care v-aţi bucurat. :)
RăspundețiȘtergere