Tură de o zi în Rodnei pe Pietrosu (24 mai 2009)

După plimbarea de sâmbătă prin Sălaj, trezirea la ora 7 e grea, dar nu imposibilă, fiindcă o tură de Rodnei face minim cât 5 Lavazza! Rând pe rând, îmi culeg coechipierii de pe traseu: Alina din Gherla, bistriţenii Iuliu şi Dorin din Salva, iar pentru Claudia fac un detour de 10 km până în Săliştea de Sus. Înainte de 10 ajungem în oraşul-sătesc (sau satul-orăşenesc, nu mă pot hotărî) Borşa, pe o vreme însorită şi călduroasă.

Foto 1. Cât o fi o casă pe-aici?

Din centrul Borşei până la staţia meteo se fac 3 ore în mers lejer, adică nici prea-prea, nici foarte-foarte. Se merge pe un drum forestier marcat cu bandă albastră, iar serpentinele sunt uneori şuntate pe poteci înguste. Atenţie la una din "scurtături", care te îndepărtează de drumul forestier. (noi am muşcat-o si anul trecut şi a trebuit să bălăurim câteva minute ca să revenim în drum)

Foto 2. La drum!

Foto 3. Zănoaga Iezerului

Foto 4. Plimbare de vară

Foto 5. În picioare să ne măsurăm!

La staţia meteo dăm bineţe meteorologului de serviciu care iese în cerdac, iar până la Iezer nu facem mai mult de 5 minute. Lacul Iezer, pentru cei ce nu ştiu (adică inclusiv echipa noastră de 5 mici "geografi", ţuca-i-ar tata), are suprafaţa de 3450 mp şi adâncimea maximă de 2,5 m, adică de 25 de ori mai mic decât Lacul Bucura (8.90 ha) şi de 10 ori mai puţin adânc faţă de Lacul Zănoaga Mare (27 m) din Retezat.

Foto 6. Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj, Mehedinţi şi Caraş-Severin sub gheţar!

Foto 7. Ieşim la lumină

Foto 8. Un ultim "hop"

Cu tot cu pauza de masă şi pauzele de fotografiere a Iezerului (lacul cu forma hărţii României), în mai puţin de 2 ore ajungem pe acoperişul Maramureşului, la 2303 m altitudine, urcând pe poteca şerpuită. Aici îi prindem din urmă pe nişte excursionişti care au plecat cu câteva minute înaintea noastră de la lac.

Facem poze de grup şi apoi ne învârtim ca titirezul, bucuroşi de vizibilitatea bună pe care am prins-o, admirând creasta Rodnei (Ineul pare la o aruncătură de băţ - dar NU e ), Ţibleşul, Suhard-Bârgăului, Maramureşului şi, în depărtări, Călimanii şi munţii Ucrainieni.

Foto 9. Poză de grup: rendez-vous la înălţime

Foto 10. Iezer, Staţia meteo, Borşa - văzute de pe Pietrosu

Foto 11. "Uite, Ineul!"

Foto 12. Da, el e!

Foto 13. Magicul Ţibleş!

Am încercat şi o panoramă, dar lipsa trepiedului îşi spune cuvântul.

Foto 14. Panoramă 270° (de la Nord la Vest)

Vântul bate cu putere, aşa că ne hotărâm s-o luăm la vale, pe Piciorul Moşului, culmea comună Zănoagei Iezerului şi Zănoagei Mari. Coborârea se anunţă dificilă, motiv pentru care Alina ia o decizie înţeleaptă: aceea de a se întoarce tot pe la Iezer. Noi înaintăm, încet şi cu treabă bună, căci nu vrem să riscăm vreo accidentare. În pauzele de respiro, peisajul ne taie... răsuflarea! Din când în când aruncăm o privire înapoi să vedem de unde şi pe unde am coborât.

Foto 15. Ceva horn

Foto 16. Coarnele au fost aruncate...

Foto 17. Uşor la vale?

Foto 18. Pff... pe acolo am venit?!

Foto 19. Plaiuri mai domoale

Foto 20. Furnici în vale...

Foto 21. ... şi pe deal!

Coborârea pe Piciorul Moşului o facem în două ore, dar se poate face şi mai repede dacă eşti un pic mai experimentat. Urmează drumul forestier până la maşină, unde sosim la 19:00.

Foto 22. Borşa, Baia Borşa, Toroioaga.

Foto 23. Traseul parcurs (prezentat cu Google Earth)

Ne-au înveselit ziua:









Ajunşi acasă, am descoperit două ştiri neplăcute, repetate în mai multe ziare locale şi naţionale.
Prima, "25 - 100 de euro pe zi, taxă de fotografiere în Parcul Naţional Munţii Rodnei" (din Gândul, Click, InfoPro, etc.)! Deşi în primă fază taxa pare a se aplica tuturor turiştilor, în urma unei discuţii pe alpinet.org mă lămuresc că este vorba doar de drumeţiile organizate de administraţia parcului (cele de aici). Sau cel puţin aşa vreau să cred.

A doua, incendiul de sub Corongişu, pe care au încercat să îl stingă 3 montaniarzi curajoşi (din Bistriţeanul, Gardianul, CityNews, etc.)! Iată un filmuleţ realizat de unul din "voluntari":


De la câţiva kilometri distanţă, şi noi vedeam o dâră de fum, dar din cauza vântului aceasta era inconsistentă, aşa că nu ne-am gândit la posibilitatea unui incendiu.



P.S. Cândva, trăind în lume...