Weekend în Rodnei (25-26 aprilie 2009)

de ALINA

Bine, nu e CHIAR un weekend întreg, e o zi şi 1/4 în Rodnei :-)

Pornim sâmbătă la ora 15 din Gherla, ne oprim în Năsăud, luăm mijlocul de transport numărul 2 şi ne adunăm în echipa "memorabilă" (vezi tura din Retezat 2007), având ca destinaţie Valea Blaznei... o mini-staţiune aflată pe piciorul sudic al vârfului Cobăşel (nu prea înţeleg de ce se numeşte vale).

Foto 1. Membrii fondatori Banda Roşie, cam crispaţi

După centrul localităţii Şanţ trecem de pe asfalt pe drum pietruit şi parcurgem cei 6 km până la Cabana Vio tot cu maşina, bucurându-ne că nu am fost nevoiţi să-i facem pe jos. Verific uşa de la intrarea în pensiune (loc în care eu credeam că vom dormi) şi ne pregătim de urcuşul pe pârtia de ski. Încă de la o primă privire ne dăm seama că pârtia cu cel mai lung teleschi din ţară (1250 m) e o pârtie neagră, deci poate ajungem cândva prin zonă la o tură de schi. Ca să ne facem o idee despre cum e iarna aici, un nor solitar cerne câţiva fulgi de nea.

În câteva minute ajungem la cabana Diana, unde cabanierul Dorel ne întâmpină cu: "Hristos a Înviat!"; primim o cameră, însă suntem avertizaţi că tinerii care ascultă muzică au venit acolo pentru a sărbători o zi de naştere.

Foto 2. Cabana "Diana" (1990) şi Cristina (idem)

Lăsăm rucsacii, mai luăm o haină pe noi şi ieşim la poze. Mergem până pe Vf Staniştea (1478 m), de unde admirăm trio-ul din munţii Rodnei: Vf Roşu (2113 m), Vf. Ineuţ (2222 m), Vf Ineu (2279 m); Vf Cobăşel (1835 m) e la o aruncătură de băţ, iar mai departe Vf. Puzdrele, şaua şi refugiul Curăţel (pe unde intenţionăm să coborâm duminică), Vf. Heniu Mare din munţii Bârgău, Suhardul şi nu în ultimul rând munţii Călimani.

Foto 3. Apus

Foto 4. Pe prispă

Foto 5. Carpe Diem!

Foto 6. Inspectând pârtia

Foto 7. Munţii Călimani

Întorşi la cabană facem un ceai, ne trecem în registru şi stăm la poveşti până pe la 10, refuzând diplomatic invitaţia petrecăreţilor de a juca fascinantul joc de societate "Bolţ".

Toată noaptea se aude vântul, iar în camera încălzită cu un reşou temperatura nu urcă mai sus de 10 grade. Noroc cu sacii de dormit pe de o parte, ghinion cu vecinii de cabană pe de altă parte , din cauza cărora dimineaţă unii dintre noi ne trezim mai obosiţi decât ne-am pus în pat - astfel că Adi hotărăşte încă de la început să nu pornească în drumeţie.

Alternativa pentru traseul (circuit) dorit inţial (Valea Blaznei- Vf Staniştea - Vf Cobăşel - Vf Roşu - Vf Ineuţ - Vf Ineu - Şaua cu Lac - Refugiul Curăţel - Valea Vinului) devine: Vf Staniştea - Vf Cobăşel - Vf Roşu - Vf Ineuţ şi retur.

Trecem pe la nea Dorel, luăm un număr de telefon (pentru orice eventualitate) şi schimbăm frigul din cabană cu vântul, razele soarelui şi cerul senin de afară.

Foto 8. Muntele Curăţel (prim plan), vf. Corongişu (în stânga, plan secundar), vf. Omului (în dreapta, plan secundar)

Foto 9. Prim-plan cu Refugiul Salvamont Curăţel

Foto 10. În zare se profilează Negoiasa Mare, Laptelui Mare şi Puzdrele (de la stânga la dreapta, plan îndepărtat)

Foto 11. Scrutând orizontul

Urmăm traseul marcat cu cruce albastră, la început drum de tractor, dar după ce trece de capătul superior al teleskiului se îngustează, devenind potecă, apoi intră prin pădure pentru cel mult 5 minute şi apoi din nou pe pajişte. Zăpadă nu prea mai e, decât din loc în loc petice, locul ei fiind luat de brânduşe. După 3 ore de la plecare punem piciorul pe Vf Roşu şi facem o pauză scurtă pentru ceva dulce: un corn cu cioco, glucoză şi Nestea-ul soră-mii.

Foto 12. Ineuţ şi Ineu

Foto 13. Cornişă sinucigaşă

Foto 14. Dus...

Foto 15. ... întors.

Coborârea de pe Roşu ne aminteşte de Retezat, urmând apoi şi ultima parte a traseului despre care am citit în multe RT-uri că e grea: urcuşul spre Vf Ineuţ.
Concluzia: nu e nici grea, dar nici uşoară nu e , traseul mergând când pe iarbă când pe piatră. Probabil iarna e mult mai greu.

Cu un ultim efort din partea mea, ne regrupăm pe Vf Ineuţ, tânjind după Vf Ineu, care e atât de aproape, însă vor mai fi ocazii viitoare. Deşi ne aşteptam să vedem lacurile Lala Mică şi Lala Mare, e mult prea devreme; fiind într-o căldare nordică acestea sunt încă îngheţate, sub zăpadă.

Foto 16. Ineul

Foto 17. Culmi sudice

Foto 18. Piciorul Gajei spre pasul Rotunda

Foto 19. Roşu

Vântul este cel care ne pune in mişcare, dar devine mai blând după coborârea de pe vârf. Nu mai urcăm pe Roşu, ci înaintăm pe curbă de nivel, revenind apoi pe marcaj, iar după trei ore şi un pic sosim la cabana Diana, unde în sfârşit e linişte.

Foto 20. Priveliştea din curtea lui Dorel (click pe poză pentru a o mări!)

Foto 21. Panorama explicată (vf. Omului din stânga imaginii e cel mai înalt vârf din Suhard!)

Înainte de plecare, ospitalierul cabanier Dorel ne oferă câte un păhărel de "ceai de Rododendron" - nimic altceva decât o pălincă adevărată!

Foto 22. Un bănuţ...

Foto 23. ... doi bănuţi

P.S. (Adi) Pe Dorel l-am găsit EXACT aşa cum ne aşteptam, după sutele de descrieri pozitive de pe internet. Şi nici nu ne putem supăra că îi primeşte pe "manelişti" la el în cabană, fiindcă altfel n-ar supravieţui. În afara sezonului de schi, turiştii care-i calcă pragul sunt foarte puţini.

P.S.2 (Adi) Sâmbătă seara ne-am delectat cu vapori de ceva tentativă de ţuică fiartă şi cu stafide. Ca fapt divers, stafidele erau ambalate în Bucureşti, pe strada...