de ALINA
Deşi e sfârşitul lunii martie, pârtiile din Maramu' încă mai au zăpadă numai bună de schi. După mai multe weekenduri petrecute pe pârtiile din Cavnic, a venit şi rândul Borşei (pârtia mea de suflet).
Pornim la drum sâmbată dimineaţa într-o "formaţie" cu 3 trei plăci şi o pereche de schiuri, iar zăpada ne întâmpină imediat după ce intrăm pe valea Sălăuţei. Foarte aproape de pasul Şetref facem o pauză pentru a poza Ţibleşul aflat şi el sub zăpadă.
Ajunşi în Complexul turistic, trecem pe la cazare şi apoi direct spre pârtie, fiindcă se făcuse cam târziu. Vremea e primăvăratică şi asta vesteşte că e ultima tură de schi din acest sezon.
După ce facem vreo două ture pe pârtia de sub telescaun, mergem să o încercăm şi pe cea de la teleschi, sperând că zăpada e puţin mai tare. Schiez doar cu Adi, Cristina iniţiindu-l pe Dan în tainele "schiatului" cu placa.
Creasta ne face cu ochiul în fiecare moment, aşa că urcăm până pe platoul de la capătul teleschiului (sub vârful Ştiol) şi ne gândim ce am putea face mâine, că de schiat "ne-am săturat". Facem poze şi urmărim cu privirea o trupă de vreo 6-7 inşi care au pornit într-o tură pe schiuri spre şaua Gărgălău. Chiar dacă nu ne mai plictisim să privim spre culmile înzăpezite, ne punem schiurile, respectiv placa în picioare şi coborâm pârtia.
A doua zi, jumătate din trupă rămâne pe pârtie, iar eu şi Adi ne echipăm de o scurtă tură. Urcăm cu telescaunul şi apoi facem dreapta prin pădure, pe lângă baza teleschiului, către Cascada Cailor. Înaintăm uşor, fiind bătute urme până la cascadă. Urme e puţin spus, doar ieri văzusem o trupă de vreo 15-20 de orăşeni făcând traseul ăsta.
Chiar şi îngheţată bocnă, "Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, fiind formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo se prăvăleşte în jos formând o cascadă în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m, apoi 20 m şi din nou 40 m." (vezi RoPedia)
De acolo planul era să urcăm pe vâlcelul marcat cu triunghi roşu şi să ieşim aproape de stâna Ştiol, însă după câteva sute de metri renunţăm (din cauza unor probleme de sănătate ) şi coborâm pe poteca care iese pe uliţa din Complex.
Cu aceasta tură punem punct primului sezon de schi pentru unii , respectiv sezonului cu cele mai multe zile petrecute pe pârtii pentru alţii . "Dusă e iarna", vorba cântecului, însă vine rândul mult aşteptatelor drumeţii.
P.S.
superbe poze si o zona deosebit de pitoreasca!
RăspundețiȘtergere