3 zile în Piatra Craiului (18-20 iulie 2008)

Vineri ne-am luat liber! Fiind zi de concediu, normal că ne-am mişcat încet, aşa că am ajuns la cabana Gura Râului pe la 15:30! Planul era să ajungem undeva sub şaua Funduri, unde să ne instalăm cortul. Am trecut prin Prăpăstiile Zărneştiului, Cheile Pisicii şi ne-am alimentat cu 4 litri de apă (!) din ultima apă curgătoare pe care am întâlnit-o în cale: Valea lui Stinghe (sper să nu greşesc). Cum n-am văzut pe hartă refugiul Funduri, n-am înaintat prea mult, aşa că la câteva minute după ieşirea din pădure ne-am găsit un loc de cort. Mult spus "loc de cort", căci am dormit în pantă... Dar am reuşit să ne odihnim cât de cât.

Sâmbătă dimineaţa am fost nevoiţi să amânăm trezirea de la ora 6 fiindcă afară turna cu găleata. Pe la 7:30 ne-am ridicat din "pat" şi ne-am strâns lucrurile, iar pe la 8:30 am început să urcăm. Ceaţa ne îngreuna orientarea şi iarba udă şi înaltă (!) făcea urcuşul o adevărată "neplăcere". Cu bocancii şi pantalonii uzi am ajuns în creastă o oră şi jumătate mai târziu, trecând pe lângă indicatorul "Spre refugiul Funduri, 5 minute; potecă nemarcată". Ne-am adus aminte că ne-a povestit Radu ce bine e amplasat (fix între brazi, undeva), dar n-am fost să verificăm dacă chiar e greu de ajuns la el...

Începe distracţia - creasta sudică a Pietrei Craiului! Urcăm, coborâm, urcăm, coborâm. Ceaţa se sparge din când în când, dându-ne ocazia să admirăm stâncile pe care le urcăm. În rest, acoperă muntele şi ne ajută să ni se pară urcuşurile şi coborâşurile mult mai scurte.

După 4 ore trecem pe lângă refugiul "La Om" (Grind II) şi ajungem pe Piscul Baciului (La Om, 2238 m). Aici ne întâlnim cu un cuplu obosit, care a urcat în adidaşi de la Cabana Brustureţ şi acum se gândeau să o ia înapoi, în condiţiile vremii nefavorabile. Ciugulim ceva până ne umple frigul şi pornim din nou la drum. Alte 4 ore mai târziu, după ce ceaţa s-a risipit aproape de tot, ajungem la refugiul Ascuţit (Carol Lehman).

La refugiu ne întâlnim cu Bogdan, un bucureştean care ne depăşise mai devreme pe traseu. Venise la munte cu colegii de serviciu, iar din 30 de persoane, doar el chiar urcase PE munte. Dăm o tură de recunoaştere refugiului, în spatele căruia găsim un loc de cort destul de expus vântului, o combinaţie de iarbă moale şi pietriş. Alegem varianta prici, dat fiind faptul că eram doar 3. Doar 3 urma să rămânem până dimineaţă, aşa că ne-am odihnit foarte bine.

Dimineaţă, după o trezire înainte de ora 7 (!), am pornit pe vreme foarte bună înspre vârful Turnu, admirând Bucegii, Iezerul şi Făgăraşul. După ce am trecut de Turnu, am început coborârea înspre şaua Crăpăturii, cu câteva porţiuni nasoale - unele dotate cu lanţuri, altele fără.

La Cabana Curmătura am făcut pauză de masă, dar am mâncat din straiţă. Ne-am reluat traseul spre Gura Râului, iar până în Poiana Zănoaga am fost "acompaniaţi" de muzica ce răsuna din casetofonul unor tineri încălţaţi cu pantofi "cu cioc" (!!!): Paraziţii şi manele. Fiindcă ei cântau cu jind versurile, sunt curios dacă au urmat îndemnul celor de la Paraziţii: "Dacă asculţi şi Paraziţii şi muzică ţigănească / Te invit [...]" (vezi mai departe)

Trecem peste acest moment neplăcut şi considerăm că ne căleşte pentru ceea ce urmează: atmosfera manelisto-costineştiană din complexul Ocna Sibiului, unde am sărbătorit încă o tură reuşită: am băut beeeere, am mâncat miiiici şi ne-am murat în apa sărată. ;)
Iar apoi am dormit în cort, dar pe loc drept!

Traseul parcurs şi distanţele temporale aproximative (plus/minus o oră!):
1. (CR) Cabana Gura Râului - Prăpăstiile Zărneştiului - Cheile Pisicii - La Table: 3 ore
2. (TA) La Table - Poiana Grind - Poiana Funduri - Şaua Funduri: 3.5 ore
3. (PR) Şaua Funduri - Vf. La Om - Vf. Ascuţit - Vf. Turnu - Şaua Crăpăturii: 11 ore
4. (BG) Şaua Crăpăturii - Poiana Zănoaga - Cabana Gura Râului: 3 ore

PS. Nu pot decât să-mi cer scuze pentru lipsa pozelor şi promit că va exista o tură viitoare în Piatra Craiului CU POZE! :)