Weekend în Parîng (21-22 iunie 2008)

Acum 8 ani, pe 21 iunie 2000, urcam în şaua Funduri, parcurgeam creasta Pietrei Craiului şi coboram la cabana Curmătura. Ar fi fost frumos să sărbătorim în acelaşi loc de vis, dar pozele cu Parângul ne-au fermecat, aşa că era musai să-l vizităm! Şi, în plus, să testăm dacă zona chiar are potenţial turistic pentru viitoarea investiţie a Dianei, nu?

De bună dimineaţa am pornit la drum, şi câteva ore mai târziu ne întâlneam cu al treilea participant la tură în gara din Deva. Pe drum înspre Petroşani am analizat punctele de acces în masiv şi am hotărât să începem tura de la Groapa Seacă, chiar dacă ratam Parângul Mic şi Cârja.

Foto 1. Refugiul Agăţat. N-are rost să mergi la agăţat.

 

Din Petroşani sunt 18 km pe DN7A până la Cabana Groapa Seacă, drum naţional prost, dar totuşi acceptabil faţă de multe alte şosele; am făcut 18 km în cca. 30 min.

Am ajuns la Cabana Groapa Seacă pe la 11. Ce să-i facem dacă CFR mai anulează câte un tren şi noi suntem prea căscaţi ca să observăm? Ca şi cum n-ar fi suficient de târziu, mai zăbovim şi la cabană, pentru o cafea şi o poveste scurtă cu cabanierul, ignorând complet plăcuţa de la intrarea în curte pe care scria: "Accesul permis doar pentru cazare!" Ni se explică faptul că regula se aplică micarilor ce vin în weekend prin preajma cabanei şi îşi folosesc cabana pe post de pit stop dacă rămân în pană de alcool, deranjând astfel turiştii cazaţi. Ne mirăm (noi nu văzuserăm decât vreo două-trei mici grupuri) şi continuăm discuţia despre trasee, iar apoi ne este prezentată sumar cabana.
Ne facem curaj şi ne ridicăm de pe terasa răcoroasă şi intrăm pe traseu. Mergem pe un drum forestier până la intrarea în pădure, iar de aici pe potecă până la refugiul Agăţat. Nu-l mai văzuserăm decât în poze, dar în realitate pare mult mai interesant.
Am urcat să-l studiem pe interior şi l-am găsit curat, având două priciuri etajate şi o sobă. Am zăbovit câteva minute să citim "registrul" şi am aflat că prin acoperişul refugiului mai plouă înăuntru şi că există persoane (idioţi sau neştiutori?) care hrănesc ursul cu mâncare coborâtă pe sfoară, de la geam! Ceea ce îl determină pe urs să revină şi să mai ceară... zgâlţâind refugiul, fireşte (detalii -> aici).
Plecăm de la refugiu şi după o incursiune prin jnepeniş, ieşim în golul alpin, având parte de un peisaj de vis.

Foto 2. Privelişte de pe Valea Roşiile.

Foto 3. Pârâul înflorit

Foto 4. Ceva nu se încadrează în decor...

Foto 5. Spre Gemănarea

Trecem pe lângă lacurile Roşiile şi Lung (2030 m) şi ajungem la lacul Mândra (2148 m). Puţin deasupra lacului găsim două locuri de cort, frumos amenajate, ceea ce ne face să ne gândim dacă să continuăm traseul sau să ne stabilim cartierul general pe malul lacului.

Foto 6. Lacul Roşiile

Foto 7. Lacul Lung

Foto 8. Rhododendron

Foto 9. Lacul Mândra

Nu vrem să riscăm să nu găsim loc de campat pe creastă, aşa că ne apucăm de întins cortul. Apoi începem să căutăm din priviri traseul care urcă în şaua Gruiu. Abruptul pare de neurcat, iar zăpada îngreunează situaţia. Alegem un itinerar şerpuit şi pornim spre şa, unde ajungem 40 de minute mai târziu. Parângul Mare obturează vizibilitatea înspre apus, aşa că ne mulţumim cu priveliştea versanţilor estici şi a staţiunii Rânca.

Foto 10.a. Micul Gigant, în şaua Gruiu.

Coborâm la cort şi ne bucurăm de linişte şi răcoare. Stăm noi ce stăm de poveşti, dar somnul îşi intră în drepturi.

Foto 10.b. Cu mândra la Mândra. Sau invers?

Duminică mă trezesc devreme (!), contrar obişnuinţei mele de a dormi dimineaţa cât mai mult. Oricum, până ne-am mişcat noi şi până şi-au băut fetele cafeaua , ora era deja 8:30. Dar să nu uităm că suntem la munte ca să ne şi relaxăm, aşa că n-are niciun rost să fim tot pe fugă.
Alegem alt traseu faţă de cel parcurs în seara precedentă şi, după ce trecem peste o acumulare de zăpadă inofensivă, continuăm chiar pe poteca marcată slab cu punct roşu. Scurtăm astfel puţin traseul şi ajungem mai repede în creastă.

Foto 11. Şaua Gruiu. Noi pe unde urcăm?!

Foto 12. Greu la deal cu boii mici...

Foto 13. Ne-am descurcat. Am avut bani la noi...

Foto 14. Lacul Mândra. Nu te saturi să-l pozezi.

Ne lăsăm rucsacii "ascunşi" în şa şi începem urcuşul spre vârful Parângul Mare (2519 m), unde ajungem o jumătate de oră mai târziu.

Foto 15. Pe Parângul Mare. În ordinea numerelor de pe tricouri: Muchia Slivei, Vf. Slivei, Vf. Cârja, Muchia Mija. (Nu mă puneţi să vi le indic, că de o oră mă chinui să le identific precis, şi nu pot fi sigur...)
În plan îndepărtat (puţin spre dreapta): Vf. lui Pătru şi vf. Şureanu.

Facem poze pe săturate şi ne continuăm plimbarea pe creasta însorită.
Pe la amiază ajungem în şaua Piatra Tăiată (2255 m) şi ne hotărâm să scurtăm drumul spre cabană (în maniera relaxantă a traseului de până acum), aşa că nu mai trecem pe la Câlcescu, cum ne propusesem iniţial, ci cotim spre nord, spre Coasta lui Rus. Surpriza (plăcută?) e că traseul nu e marcat deloc, deşi pe hartă apare marcat rar cu bandă albastră; dar ce tură e cea în care nu eşti nevoit să mergi pe traseu nemarcat?

Foto 16. Momâia din şaua Piatra Tăiată

Urcăm Vf. Pietrii (2155 m) şi aruncăm o ultimă privire de la înălţime. Ne orientăm spre şaua Huluzul, iar până acolo ne mai ies în cale "Şezătoarea Urşilor", Lacul Ciobanul şi mult, mult jnepeniş. În şa ne aşteaptă un stâlp indicator ruginit, care ne arată direcţia ultimei părţi a traseului: spre cabana Groapa Seacă (PA, 1.5 h).

Foto 17. Ascuţitul vârf Cârja

Foto 18. "Sfinxul" din zona Şezătoarea Urşilor

Foto 19. Lacul Ciobanului - o oază între jnepeni (am lipit brutal două poze ca să prezint tot lacul; fotografului i-a fost lene să facă doi paşi în spate şi să-l prindă în întregime)

Foto 20. Roşcăţelul

Încet-încet ne apropiem de civilizaţie: se simt micii proaspăt prăjiţi şi manelele date la maxim. Care-o fi farmecul să stai pe marginea drumului naţional (!) şi să mănânci în văzul lumii şi în praful ridicat de maşini, nu pot să înţeleg. Măcar să intre şi ei 500 m pe un drum forestier, să nu-i vadă nimeni. Pe distanţa de 1 km parcursă pe şosea, am întâlnit 15 astfel de grupuri. Iar cireaşa de pe tort au fost doi tineri întinşi la umbră în portbagajul maşinii lor (culcaseră bancheta din spate). Mi-a fost lene şi frică să-i fotografiez.

Per total, o tură de tatonare în vederea unei ture viitoare în care vom parcurge întreaga creastă. Atunci nu vom mai rata "Ineul Parângului"* - vârful Cârja - iar din echipa noastră vor face parte şi surorile omonime.

Traseul parcurs şi distanţele temporale super-relaxed:
1. (punct roşu) Cabana Groapa Seacă - Refugiul Agăţat - Lacul Roşiile - Lacul Mândra - Şaua Gruiu: 6.5 ore
2. (bandă roşie) Şaua Gruiu - Vf. Parângul Mare - Şaua Gruiu: 1 oră
3. (BR) Şaua Gruiu - Şaua Piatra Tăiată: 2 ore
4. (nemarcat) Şaua Piatra Tăiată - Vf. Coasta lui Rus - Sfinxul şi Şezătoarea Urşilor - Lacul Ciobanu (Iezerul Pietros) - Şaua Huluzu: 3.5 ore
5. (punct albastru) Şaua Huluzu - DN7A - Cabana Groapa Seacă: 1.5 ore

______________________
* "Ineul Parângului" - denumire dată vârfului Cârja; privit de la distanţă, e cel mai frumos vârf din Parâng, la fel cum Ineul e cel mai frumos din Rodnei. Părere subiectivă proprie.