Pe Anieș în sus și-n jos (2 zile, iunie 2013)

La începutul verii am alocat două zile ca să explorăm niște trasee mai ferite de ochii lumii din Rodnei, pe valea Anieșului.

Foto 1. Șaua Gărgălău

În prima zi, am parcat mașina Între Izvoare, locul unde Anieșul Mare își culege afluentul Izvorul Galațului.

De acolo am început marșul, urmărind drumul forestier de pe valea Anieșului Mare, marcat cu bandă galbenă. Drumul forestier e practicabil pentru mașinile cu garda înaltă până la stâna situată la ieșirea din pădure. Apoi drumul se transformă într-o potecă bine întreținută ce trece prin golul alpin și jnepeniș până la ieșirea în creasta principală (între Tarnița Bârsanului și Șaua Puzdrele).

Foto 2. To melt or not to melt?

Foto 3. Rhododendron

Foto 4. Atingerea Corongișului

Vremea ține cu noi, e înnorat, dar nu se anunță ploaie. Versantul nordic al Laptelui Mare e înzăpezit, traversăm cu atenție limba de zăpadă abruptă. Apoi zburdăm pe creastă și nu ne oprim decât în Șaua Gărgălău, unde prânzim.

Foto 5. Panorama 180 grade în șaua Puzdrele (Vest: vf. Puzdrele; Nord: valea Negoiescu Mare; Est: vf. Laptelui Mare)

Foto 6. Deasupra izvorului Cepelor

De aici începe coborârea spre Izvorul Cepelor, pe marcaj cruce albastră. Marcajul e relativ bine întreținut, dar totuși solicită abilitatea de orientare a drumeților. La coborârea pe vale ne întâmpină un pod nou, construit pentru accesul facil spre stânele de sub Corongiș.

A doua zi am urcat cu mașina până la capătul drumului forestier Anieșul Mic și apoi am continuat urcușul pe jos spre Șaua Între Izvoare (marcaj cruce galbenă).

Foto 7. Fost adăpost deasupra văii Anieșului Mic

Pe sistemul "Nici o tură făr-o stână", nu departe de ieșirea din pădure am ajuns in zona stânei. Oile erau mult mai sus, la păscut. Traseul trece la o distanță considerabilă de colibă, iar spre norocul nostru câinii rămași să păzească gospodăria sunt prea leneși ca să urce la noi. În schimb, când ne apropiem de turma de oi, ne întâmpină câinii ciobănești.

Ciobanii ne reperează și se îndreaptă spre noi ca să ne descotorosească de câini. Vocile pe care le auzim de la distanță seamănă când cu o voce de femeie, când cu o voce de copil... Mare ne e mirarea când îi vedem de aproape:

Foto 8. Alina și păstorii

Bucuroși de oaspeți, ciobăneii și câinii lor ne urmează până în Șaua Între Izvoare, lăsând oile nesupravegheate.

Foto 9. Vasile

Vasile (Vasi) e din Salva si are 14 ani. E cioban cu experiență, e deja a treia vară pe care și-o petrece în vârful muntelui, la stâna coșbucenilor de la izvoarele Anieșului Mic.

Pe la mijlocul lui iunie își face frumos bagajul și pornește la drum. Până la Gura Rebra cu mașina, dacă prinde vreuna, apoi pe jos, peste deal, pe poteci ciobănești, până la stână. Călătoria îi ia 3 zile.

Nu prea are încotro, trebuie să-și ajute familia. Tatăl lui a dezertat de la responsabilitățile familiale, iar mama lui are probleme de sănătate. După 3 luni de muncă, duce acasă puțin peste 1000 lei.

Se oprește din povestit, ia napolitana cadou și o înfige la cingătoare.

Pe de altă parte, se declară mulțumit de cariera lui. Nu-și poate imagina statul la calculator 8 ore pe zi, e convins că ar înnebuni. Mai bine aici, cu oile. Are tot ce are nevoie, patroana stânei le aduce săptămânal toate cele necesare.

Ursul și lupii dau târcoale stânei aproape în fiecare noapte, dar câinii sunt la datorie. Prea rar se întâmplă să mai fure ursul câte o mioară. În schimb, îi e frică de vipere și de ceva lighioană neagră, asemănătoare cu un șarpe, de care a auzit că e periculoasă, dar nu e sigur că a văzut vreuna cu ochii lui. Poate o fi dintr-o poveste, sau dintr-un vis.

L-am întrebat cum stă cu școala... “La ce ne trebe nouă școală?” mi-a zis. Răspunsul i-a venit ceva mai târziu, când s-a lovit de dificultatea de a calcula prețul unui caș.

Foto 10. Ana

Ana (Anuca) are 11 ani și e fiica coșbucenilor ce sunt proprietarii stânei. A venit doar pentru o săptămână, ca să-i țină locul fratelui ei, care stă perioade mai lungi aici. Am găsit-o răgușită de la cât strigase la câini și oi.

În iarbă, o altă viețuitoare ne atrage atenția:

Foto 11. Vipera comună (Vipera berus)

La întoarcere, ia oile de unde nu-s... sute de oi parcă au intrat în pământ. Copiii încep să se agite, însă oile sunt bine-merci sub stânci, coborâseră și acum nu se mai vedeau de jnepeniș. Coborâm pe la colibă și facem cunoștință cu noii membri ai familiei:

Foto 12. Mielușei pândind

Foto 13. Dragoste cu forța

Foto 14. Cu zâmbetul pe buze

Ne întindem cu copiii la povești preț de vreo două ore, după care o luăm la vale cu rucsacul mai greu cu 5 kg din cauza cașului proaspăt achiziționat.