Plimbare pe skiuri în munții Gilăului (11 februarie 2012)

Participanți: Ioana, Alex, Titus, Marlene, dl. Dinu, Alina

Acum că este zăpadă mai peste tot, a venit vremea și turelor pe skiuri prin munții de lângă noi. Pentru prima zi a weekendului avem ca și destinație munții Gilăului. În jur de 7.30 părăsim orașul și ne îndreptăm spre comuna Măguri Răcătău. La ieșirea din comună continuăm încă câțiva kilometri, tot pe valea Someșului Rece până la barajul de la lacul omonim. Acești ultimi kilometri nu mai sunt asfaltați, însă sunt dezăpeziți, este aruncat și nisip, astfel că se poate urca cu orice mașină, și nu doar până aici (baraj) ci până la Vojăita. Parcăm mașinile la baraj și apoi pornim pe skiuri în traseu. Trecem de baraj și ne înscriem pe vechea potecă de acces în satul Măguri, sat aflat la cea mai mare altitudine din România: aproximativ 1300 m altitudine.

Foto 1. Prin Măguri (foto. Titus)

Poteca foarte îngustă, e plină de urme și mai are și porțiuni abrupte, dar scurte, astfel că nu e chiar o plăcere să înaintezi pe skiuri. Noroc că nu trece prea mult și urmele dispar așa că avem parte de pulvăr. Suntem deja pe valea pârâului Baia. Curând valea se îngustează și apare o bifurcație: poteca îngustă care merge tot înainte și o potecă mult mai lată, mai clară, care apare din dreapta noastră. Noua potecă era nouă chiar și pentru dl. Dinu și Marlene, care mai urcaseră în Măguri tot din această parte, dar pe firul văii până sus. Pentru că și pe această apar urme o urmăm și după câteva serpentine începem să zărim primele case din Măguri.

Foto 2. La ieșirea din pădure (foto. Ioana)

Foto 3. Delimitări (foto. Ioana)

Apropiindu-ne, își fac apariția și nemumăratele garduri care delimitează gospodării, fânațe, livezi. De acum înaintăm printre ele.

Foto 4. O căpiță îngrădită (foto. Ioana)

Ieșim pe ulița principală și supunem la vot: vrem să facem un circuit prin sat cu riscul de a sări câteva garduri cu skiurile în picioare sau continuăm pe ulița principală.
În unanimitate hotărâm că vrem circuit prin sat. Deci ne asumăm riscul de a sări câteva garduri :)) . Satul Măguri e un sat cu gospodării răsfirate pe tot platoul ce separă valea Someșului Rece de valea Someșului Cald, adică pe kilometri. Ne-am putea lungi cât vrem la o vizită prin sat însă suntem abia la începutul traseului.

Foto 5. Alte garduri (foto. Ioana)

Foto 6. Proba de sărit garduri pe skiuri (foto. Titus)

Înainte de a părăsi satul facem o pauză de masă, pe parcursul căreia avem panoramă spre munții Tibleșului și creasta Rodnei și platoul Vlădesei.

Foto 7. O mâță curioasă (foto. Titus)

Foto 8. Țibleșul (foto. Titus)

Foto 9. Creasta Rodnei (foto. Titus)

Apoi pornim spre Măguri-Sușeni. Trecem și de un vechi canton silvic și apoi intrăm pe drumul ce merge spre Crucea, între timp am trecut și pe lângă drumul ce merge spre Dobruş.

Foto 10. În toate părțile case aparținând satului Măguri (foto. Titus)

Foto 11. La ieșirea din Măguri-Sușeni (foto. Titus)

Crucea e cel mai mare grup de colibe din munții Apuseni. Colibele sunt locuințe modeste pentru lunile de vară folosite de ţărani. Aceştia îşi urcă animalele aici, venind şi de la zeci de kilometri distanţă. Acest loc îmi era cunoscut deoarece fusesem cu bicicleta pe aici, vara trecută (vezi aici).

Foto 12. O parte din colibele de la Crucea (foto. Titus)

În drum spre Crucea avem parte și de ninsoare, iar când ajungem la intrarea în "satul de colibe" iese soarele. Se văd și câteva colibe de la Mișcota și Groșciori. Tot aici atingem și cel mai înalt punct al zile de astăzi: vârful Chicera Comorii (1475 m) - cel mai înalt vârf al munților Gilău.. Nu zăbovim prea mult și imediat facem stânga spre alte grupuri de colibe ce ne așteaptă. Până la coborârea finală mergem pe fals plat, trecând rând pe rând printre o parte din colibele de la Trunchii Putrezi iar mai apoi printre cele de la Gârde. Pe următoarea culmea în dreapa noastră se află și colibele de la Țigănese... tot de acolo se aud și voci dar și drujbe. Am observat că unele așezări de la Trunchii Putrezi și Gârde nu sunt părăsite și ne este clar că pe timp de vară cineva urcă la ele. Coborând pe această culme avem și ultima priveliște către Țibleș, Rodnei dar și câteva vârfuri din munții Maramureșului (zona Pop Ivan).

Foto 13. Ultimele pe lângă care am trecut: colibele de la Gârde (foto. Titus)

Căutăm o bancă sau o masă în curtea colibelor pe lângă care trecem pentru a face o pauză de ciugulit. Mai schimbăm câteva impresii iar apoi dar jos focile și ne repunem în mișcare.

În față, pe celălat versant al văii Șomeșului Rece, identificăm și alte grupuri de colibe: Negrele, Dumitreasa, Făgetu de Sus şi Urăşa. Alunecăm lin până când ne apropiem de punctul în care vom ieși de pe drumul de pe această culme. Brusc, facem 90 de grade dreapta, pe dealul Ţiclău și ne pregătim de câteva viraje pe un drum destul de fain, dar puțin cam îngust. Jos, dăm în valea Stânișoara. Pe drumul comunal mai avem vreo 2,5 km până la mașini.

Foto 14. Traseul parcurs

Rămânem pe skiuri până la intersecția cu drumul ce urcă spre Măguri, iar apoi luăm skiurile în spate căci pe jos este aruncat nisip. Cu câteva sute de metri înainte de a încheia tura trecem pe lângă tunelul prin care vin apele de la barajele din văile Iara, Şoimu, Lindu şi pleacă spre lacul de baraj de pe valea Răcătău şi apoi spre lacul Beliş de pe valea Someşului Cald.