Aşa cum bine ne-am obişnuit în ultimii ani, la sfârşit de mai-început de iunie e tură în Rodnei!
De data asta am ales să încercăm să parcurgem culmea Corongişului, după ce acum un an şi jumătate nu reuşisem să mai ajungem la ea.
După încheierea treburilor gospodăreşti, iată-ne ajunşi sâmbătă la orele amiezii în (fosta?) staţiunea Valea Vinului. Pe o căldură dogoritoare (29 grade C :-(), pornim cu bagaj minim (sac de dormit, pelerină de ploaie, puţină mâncare şi apă) pe traseul triunghi roşu înspre Muntele Curăţel. 2 ore şi jumătate mai târziu ajungem la Refugiul Curăţel, care ne va fi gazdă pentru la noapte.
La refugiu - aglomeraţie: 8 cehi şi-au desfăcut toate bagajele pe iarbă şi se relaxează. Băuturi alcoolice, ţigări, cârnaţi pentru prăjit... "Îţi lasă gura apă! ", ar zice unii. Noi ne făceam griji dacă mai apucăm să dormim la noapte şi chiar regretam că n-am luat cortul (parcă în condiţiile astea nu ne-ar mai fi încurcat la greutate).
Spre norocul nostru, n-avem de-a face cu români, că ar fi răsunat manelele până dimineaţa; pe la 10 deja vecinii noştri sforăie.
Ceasul sună la 5 fix. Raritate! (asta ca să vedeţi ce determinaţi suntem să ajungem azi pe Corongişu!) Strângem bagajele, mâncăm rapid un "corn cu cioco", realimentăm sticlele cu apă proaspătă şi la 5:30 intrăm în traseu.
Soarele răsare treptat pe culmile din jurul nostru. Urcăm înspre Ineu pe traseul punct albastru, iar de data asta nu mai ratăm trecerea de pe versantul estic pe cel vestic. Şi bine facem, căci ne sare în ochi o potecă ciobănească pe o curbă de nivel cam pe la 1950 m pe care o urmăm, cu o oarecare părere de rău că şuntăm Ineul.
Trecem de culmea muntelui Crăciunelu, după care părăsim cărarea şi urcăm în creasta principală, în şaua Bila, deasupra căldării Bila (pe la ora 7:30).
Foto 12. Zăpadă de-astă iarnă, brânduşă de primăvară, soare arzător de vară şi... vârful Tomnatecul II
De aici urmăm doar creasta principală, cu gândul să urmărim orice mişcare pe versantul sudic, poate vedem tabăra colegilor din CAR Cluj Univ. care fac o variantă mai lungă a traseului nostru, în sens invers. N-am observat nimic, doar la un moment dat ni s-a părut că auzim o voce. Pe la 9:30 ajungem în şaua Cişia, imediat după vârful cu acelaşi nume. După o pauză de masă (brunch? ) de 30 min, ne îndreptăm pe o curbă de nivel înspre şaua Corongiş, evitând astfel urcuşul pe vf. Omului.
Din şaua Corongiş încercăm să ne imaginăm un posibil traseu de urcare pe vârf şi pornim pe o cărare destul de bine conturată. Însă la un moment dat poteca se termină (sau reuşim noi să o pierdem), ca urmare ultima porţiune înainte de vârf devine ceva mai solicitantă - dar foarte, foarte plăcută!
E 12:25; la 7 ore după plecarea de la Curăţel reuşim să ajungem la obiectivul principal al turei noastre.
Continuăm traseul pe culme înspre Muntele Saca şi ar fi păcat să nu facem o vizită scurtă poienei cu narcise aflată în apropiere. Nori ameninţători se strâng pe cer, aşa că nu mai zăbovim şi o luăm la vale pe drumul forestier de pe Dealul Popii, drum care ne scoate în valea Izvorului Roşu, în imediata apropiere a maşinii.
O ploaie călduţă de vară (cu grindină, tunete, fulgere - tot tacâmul) ne zoreşte pe ultimii cca. 2 km, aşa că pe la 16:30 ajungem la maşină şi pornim spre casă.
Foarte frumos! Felicitari!Noi urcam sambata in Pietrosu`.
RăspundețiȘtergereVreme buna sa aveti!
RăspundețiȘtergerehei... de noi n-ai zis nimic! :P
RăspundețiȘtergerepe noi ne-a tot udat ploicica aia cu grindina cat bobul de fasole...
O să vă menţionez în jurnalul următor :)
RăspundețiȘtergere