Weekend în Călimani (12-13 iulie 2008)

În loc să mai şed şi eu pe acasă şi să sărbătoresc alături de cei doi prieteni care au împlinit câte 25 de ani weekendul ăsta, iar am mers "să-mi vadă curu' cărarea", cum mi se adresează elegant o persoană apropiată când aude că iar umblu pe coclauri.

Sâmbătă am fost suprinzător de matinali - la 5 ieşeam din Cluj, însă doar la 10 ajungeam în Gura Háitii din cauza drumului în lucru sau pur şi simplu prost, în unele zone. Iar până am mâncat şi ne-am echipat, s-a apropiat ora 11.

Foto 1. La Pietrele Roşii (dreapta)

Deşi planul iniţial era să urcăm pe punct albastru spre Călimanul Cerbului, când am ajuns la ieşirea din Gura Haitii, ne-au ieşit în faţă indicatoarele cu direcţiile vestice. Aşa că am renunţat să căutăm punctul albastru (deşi era 20 de metri în stânga), alegând traseul marcat cu cruce albastră ce duce înspre Dornişoara.
Am urcat susţinut prin pădure, iar în "golul alpin" ne aşteptau Pietrele Roşii, fost punct de întretăiere a graniţelor a trei state: România, Ungaria şi Austria (vezi aici; şi detaliată aici!).

Foto 2. Rodnei şi Suhardului la orizont

Foto 3. Reţitişul, Negoiul Unguresc şi Pietrosul

Sub vârful Tămăului, traseul cruce albastră coteşte spre vest înspre Dornişoara. Îl urmăm încă două minute, până ajungem la izvorul Negrişoara, unde mâncăm şi bem apă. Apoi revenim şi continuăm traseul pe punct roşu. Înaintăm greu prin jnepenişul des, dar cel puţin vremea e bună, chiar foarte bună.
În jurul orei 18 am ajuns în Capul Dealului, undeva sub Coada Pietrosului, la 3 minute de pârâul Tarniţa. Aici am stabilit tabăra, la insistenţele Dianei, evitând astfel ploicica de vară de 15 minute care s-a abătut asupra versantului pe care ne aflam.

Foto 4. Coada Pietrosului

Foto 5. Tabăra. Ştiu, lipseşte focul de tabără.

Am montat corturile şi ghici ce? Fetele au adormit de parcă eram în povestea cu pădurea adormită. Pus în faţa faptului împlinit, am luat-o la picior şi am urcat pe valea Tarniţei până pe Coada Pietrosului, unde am stat până spre înserat. Nu singur, ci cu Azorel, prietenul nostru patruped care ne-a însoţit toată călătoria.

Foto 6. Negoiul Românesc (stânga, mult mai mare pe vremuri) şi Pietrosul (dreapta)

Foto 7. Azorel

Dimineaţa, deşi ceasul sunase la 6, am amânat trezirea şi am reuşit să plecăm la drum abia pe la 9.

Foto 8. Privind înspre Tihu

Foto 9. Privind înspre Pietrosul

La 10:30 ajungeam pe Pietrosul (2100 m), după un urcuş pe o vale ce fusese cândva marcată cu cruce galbenă. Aici ne-am întâlnit cu doi bărbaţi destul de în vârstă (posibil pensionari!) cu care am purtat o scurtă discuţie despre traseu şi care ne-au ajutat să identificăm vârfurile care se vedeau în depărtare: vf. Puzdrelor, vf. Ineu şi vf. Ineuţ, vf. Omu (Suhardului), vf. Giumalău, vf. Rarău, vf. Toaca şi Ocolaşu Mare.

Foto 10. În sfârşit, pe creasta pietroasă! Antrenament pentru weekendul următor?

Foto 11. Călcând Pietrosul pe Coadă...

Foto 12. Pietroasa creastă

Foto 13. Sus pe Pietrosul

Ne-am continuat drumeţia pe creasta înaltă până la vf. Negoiul Unguresc (2085 m), de unde am început coborârea abruptă înspre şaua Negoiul. În şa am constatat că rezervele de apă ni s-au diminuat, dar n-am mai căutat apă fiindcă pensionarii de pe Pietrosul ne ziseseră că n-o să găsim. Abia după ce ne-am întors am aflat că în şa "Este un izvor mai jos, cobori 5 minute pana la primii brazi din firul vaii. Pe unul dintre ei este si scris cu vopsea APA.", citind acest jurnal. Bine de ştiut, nu?

Foto 14. Iazul de decantare Fetii (pata albă din stânga imaginii)

Am ocolit Pietricelul prin dreapta şi am urcat în şaua Nicovala, de unde în 45 de minute ajungeam la fosta Exploatare Călimani (despre care puteţi citi un articol aici). Cu câteva minute înainte de a ajunge, în calea noastră a apărut un izvor din care am băut cu o oarecare reţinere, având în vedere posibila contaminare a apei cu oxizi de sulf. Dar, călit cu 6 litri de Cola în săptămâna precedentă, ce-aş fi putut să mai păţesc?

Foto 15. Gata, am coborât.

Foto 16. Oribila Exploatare Călimani. Cum e şi cea de la Roşia Poieni (vezi aici, aici sau aici)

De aici începea calvarul: 12 km de drum betonat! Cam pe la jumătatea drumului, există un semn prin care se interzice accesul cu autovehicule, însă unii îl ignoră şi merg cu maşinile până la Exploatare, astfel putând urca uşor (unii în pantofi, alţii în adidaşi) până pe Reţitiş. Am întâlnit 3 astfel de grupuri, unii dintre ei chiar din Cluj!

Cu 10 m înainte de limita legală, o trupă de 20 de tineri erau la iarbă verde. Şi, uimitor, ne invită la mici şi bere! De la cât mă bătuse soarele în cap toată ziua, eram convins că e doar o fata morgana, aşa că am mulţumit frumos şi ne-am continuat marşul.
Marş în forţă, 2 ore şi jumătate , după care ajungem din nou în Gura Haitii, în civilizaţie, iar primele cuvinte pe care le-am auzit au fost "Puşca şi cureaua lată...". Oricum, un progres faţă de Făgăraş, unde am fost întâmpinaţi de manele.

Tragem linia şi concluzionăm că a fost o nouă tură relaxed, cu excepţia şoselei de pe final şi a jneapănului care ne-a scărpinat serios o bună parte din drum. Probabil dacă am fi fost mai energici, am fi reuşit să parcurgem şi porţiunea Reţitiş - Căliman Izvor - Călimanul Cerbului. Dar n-au intrat zilele-n sac.

Traseul parcurs şi distanţele noastre temporale (includ pauzele):
1. (cruce albastră) Gura Haitii - Pietrele Roşii - Sub vf. Tămăului (3 ore)
2. (punct roşu) Sub vf. Tămăului - Capul Dealului (4 ore)
3. (cruce galbenă, nemarcat) Capul Dealului - Coada Pietrosului (45 min)
4. (bandă roşie) Coada Pietrosului - Vf. Pietrosul - Vf. Negoiul Unguresc - Şaua Negoiu - Şaua Nicovala (5 ore)
5. (triunghi albastru) Şaua Nicovala - Exploatarea Călimani (45 min)
6. (şosea modernizată, 12 km) Exploatarea Călimani - Gura Haitii (2.5 ore)

Echipa: Claudia - Alina - Diana - Adi... ş-un căţel.